Conform Economistul.ro: România a ratat termenul de închidere a centralelor pe cărbune, neconstruind capacitățile moderne de înlocuire pe gaze naturale, conform angajamentelor asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Investițiile promise pentru centralele de la Turceni și Ișalnița, esențiale pentru tranziția energetică, se află în prezent într-un stadiu de întârziere critică, punând sub semnul întrebării securitatea energetică a țării.
Administrație opulentă, proiecte inexistente
Pentru realizarea celor două centrale, una de aproximativ 475 MW la Turceni și alta de 850 MW la Ișalnița, au fost înființate societăți mixte, cu consilii de administrație, conduceri executive și structuri administrative complexe. Aceste entități au generat ani de zile documente, ședințe și costuri administrative, dar niciun megawatt-oră de energie electrică. Această supra-construcție administrativă, în detrimentul investiției fizice, este o boală cronică a statului român, unde aparținătorii se bucură de indemnizații și beneficii, în timp ce proiectul real este amânat pe termen nedefinit.
Licitații anulate și termene depășite
Termenele inițiale pentru punerea în funcțiune a centralelor erau stabilite pentru anul 2026. Însă, în prezent, România se află abia la etapa licitațiilor pentru proiectare și construcție, cu întârzieri considerabile. La Ișalnița, societatea de proiect a fost înmatriculată abia în septembrie 2023, iar contractul de finanțare europeană, în valoare de aproximativ 253 milioane de euro, a fost semnat în februarie 2024. Licitația pentru construirea centralei a fost lansată în martie 2025, iar termenul de depunere a ofertelor a fost amânat succesiv, culminând cu anularea procedurii în februarie 2026 din lipsa ofertelor conforme. La Turceni, licitația pentru centrala de 475 MW a fost lansată în ianuarie 2025, iar în februarie 2026 exista o singură ofertă, pentru un contract estimat la 525 milioane de euro plus TVA. Chiar și în cel mai optimist scenariu, o astfel de centrală ar putea fi gata abia în 2029, cu o întârziere de cel puțin trei ani față de angajamentul inițial.
Creșterea costurilor și pierderea fezabilității
Întârzierile în procesul de achiziție au condus la o creștere semnificativă a costurilor. Când proiectele au fost concepute, prețurile echipamentelor și termenii de livrare erau mult mai favorabile. Altfel, alte state au achiziționat rapid turbinele și alte componente necesare, în timp ce România a temporizat. Astfel, la relansarea licitației pentru Ișalnița, costul estimat a crescut de la 730 milioane de euro la aproximativ 755 milioane de euro, fără a garanta prezența unui constructor. La Turceni, estimarea a urcat de la 410 milioane de euro la 525 milioane de euro plus TVA. Această situație a afectat și logica finanțării, transformând proiecte potențial profitabile în investiții tot mai riscante și greu de susținut financiar.
Se estimează că peste 20 de milioane de euro au fost deja cheltuiți pe structuri administrative, studii și documentații pentru proiectele de la Ișalnița și Turceni, fără ca vreo centrală să fie construită. Acești bani, alături de costurile imense generate de întârziere, reprezintă o pagubă uriașă pentru economia românească. În acest context, România este obligată să solicite prelungirea funcționării centralelor pe cărbune, nu dintr-o strategie climatică nouă, ci din cauza incompetenței administrației în a construi înlocuitorii promiși.
Sursa: Economistul.ro
