Conform Economistul.ro: Creditul comercial, motorul invizibil al economiei, ridică semne de întrebare în România
Majoritatea bunurilor și serviciilor pe care le utilizăm zilnic, de la cele mai simple obiecte de uz casnic la tehnologia avansată, sunt rezultatul unor lanțuri de aprovizionare complexe, bazate pe tranzacții unde plata nu este imediată. Această practică, cunoscută sub numele de credit comercial, presupune acordarea unui interval de timp între livrarea bunurilor sau serviciilor și efectuarea plății. În contextul actual, marcat de presiuni economice, instabilitate geopolitică și o deteriorare generală a comportamentului de plată al clienților, riscul neîncasării banilor devine o preocupare majoră pentru companii, ridicând întrebarea fundamentală: „Ce se întâmplă dacă un cumpărător nu plătește?”.
Riscul de neplată: o amenințare persistentă pentru fluxurile financiare
Creditul comercial reprezintă un mecanism esențial pentru buna funcționare a economiei globale, permițând cumpărătorilor să-și gestioneze fluxurile de numerar și să-și continue activitatea, în timp ce pentru vânzători reprezintă o necesitate comercială, consolidând relațiile de afaceri și sporind competitivitatea. Se estimează că până la 60% din comerțul internațional este finanțat prin aceste aranjamente, în detrimentul finanțărilor bancare tradiționale. Riscul de credit comercial se concretizează în posibilitatea ca un cumpărător să nu își onoreze obligațiile de plată la scadență, fie prin întârzieri, fie prin pierderi din creanțe nerecuperabile sau chiar insolvență.
Consecințele pentru furnizori sunt semnificative: perturbarea fluxurilor de numerar, necesitatea unor finanțări externe suplimentare, scăderea lichidității și, în cazuri extreme, falimentul. Creanțele comerciale pot reprezenta o parte considerabilă din activele curente ale unei companii, fiecare factură neîncasată fiind, practic, un împrumut forțat. „Companiile din întreaga lume se confruntă cu un comportament de plată al clienților care a devenit tot mai impredictibil,” avertizează Silvia Ungaro, Senior Advisor privind tendințele de plată B2B în cadrul Atradius. „Aproape jumătate din facturile B2B la nivel global sunt acum restante, iar presiunea susținută asupra lichidității obligă companiile să planifice în jurul unor încasări tot mai nesigure.”
România, printre țările cu risc ridicat de credit comercial
Cea mai recentă analiză a Atradius subliniază o situație îngrijorătoare pentru piața românească. România se numără printre țările din Europa Centrală și de Est unde creditul comercial B2B este utilizat intens, aproape jumătate din tranzacțiile dintre companii desfășurându-se pe credit. Acest lucru generează o expunere structurală ridicată la riscul de neplată. Alexandra (Predeanu) Mehedințu, Country Manager România, Atradius Credito y Caucion, explică paradoxul pieței românești: „Deși companiile acordă termene de plată mai scurte comparativ cu alte piețe din regiune, comportamentul de plată al clienților s-a deteriorat.” Aceasta subliniază că politicile stricte privind termenele de plată nu sunt suficiente pentru a proteja furnizorii, clienții incapabili să plătească făcând acest lucru indiferent de clauzele contractuale.
România se află, de asemenea, printre piețele cu cele mai ridicate întârzieri la plată din regiune, clasându-se după Turcia, Slovacia și Slovenia. Mai mult, spre deosebire de alte țări, cauzele întârzierilor în România nu se limitează la dificultățile de lichiditate ale clienților. Procesele bancare și operaționale influențează într-o măsură semnificativă aceste întârzieri, adăugând un strat suplimentar de complexitate în gestionarea creanțelor. Efectul cumulat se reflectă în performanța portofoliilor de creanțe, unde România înregistrează un nivel ridicat al creanțelor restante și a celor transformate în pierderi definitive, în special în rândul companiilor medii și mari din industrie și comerț.
Gestionarea riscului: de la încredere la certitudine prin asigurare
Studiul regional Atradius indică faptul că România este una dintre piețele cu cel mai ridicat și cel mai puțin predictibil risc de credit comercial din regiune. Creșterea duratei medii de încasare a creanțelor (DSO), a întârzierilor la plată și a pierderilor din creanțe nerecuperabile sunt semne clare ale unei vulnerabilități structurale. Într-un astfel de context, gestionarea riscului de credit comercial devine o prioritate strategică.
Creditul comercial se bazează, în esență, pe încredere. Totuși, pe măsură ce expunerea crește, încrederea singură nu mai este suficientă. Potrivit evaluărilor Consiliului European pentru Risc Sistemic, asigurarea de credit comercial acoperă o proporție mult mai mare din riscul internațional comparativ cu cel intern, unde vânzătorii rețin cea mai mare parte a riscului. Acest lucru sugerează că, în comerțul transfrontalier, asigurarea de credit nu este un lux, ci o necesitate structurală. Pe lângă asigurări, o gestionare eficientă implică monitorizarea bonității clienților, politici de credit adecvate, procese clare de colectare a creanțelor și acces la date actualizate despre comportamentul de plată.
Sursa: Economistul.ro
