Rezistența bacteriană din spitale atinge nivele alarmante, iar unul dintre cei mai periculoși agenți, Klebsiella pneumoniae, devine tot mai greu de controlat în România. Un studiu recent realizat pe parcursul a doi ani arată că peste 70% dintre tulpinile de această bacterie izolate din infecțiile hospitalice și-au dezvoltat rezistența chiar și la antibioticele de ultimă linie, considerate a fi ultima șansă în tratarea infecțiilor severe. Indicatorii sunt îngrijorători, iar situația trebuie tratată cu maximă seriozitate.
### Rezistența tot mai mare la antibiotice. România, pe hartă, aproape de coada clasamentului european
Rezultatele cercetării, derulată de un grup de patru cercetători din București, indică un fenomen alarmant: peste 90% dintre tulpinile de Klebsiella pneumoniae au produs enzime numite carbapenemaze, care inactivă aceste antibiotice de rezervă. Mai mult de jumătate dintre aceste tulpini pot produce simultan două tipuri diferite de enzime, ceea ce face ca orice încercare de tratare să devină aproape inutilă. “Rezistența este atât de dezvoltata, încât în unele cazuri chiar și antibioticele de rezervă precum ceftazidim-avibactam sau imipenem-relebactam au fost depășite, cu rate de rezistență de peste 70%,” explică cercetătorii.
În context european, România se plasează pe locul trei în ceea ce privește prevalența rezistenței Klebsiella pneumoniae la tratamentele cu carbapeneme, cu o rată de 50,3%. Grecia și Bulgaria conduc clasamentul, cu rate de 60,2% și 67,6%, respectiv. Aceasta înseamnă că sistemele spitalicești românești trebuie să revizuiască urgent politicile de administrare a antibioticelor și să întărească monitorizarea epidemiologică.
### Impactul asupra sănătății și provocările din spitale
Klebsiella pneumoniae, endemică în mod natural în tractul digestiv, gât și piele, poate deveni extrem de periculoasă dacă ajunge în alte zone ale corpului. Infecțiile nosocomiale cauzate de această bacterie variază de la pneumonie cu expectorație sanguinolentă și infecții ale tractului urinar, până la infectarea plăgilor și bacteriemie. Persoanele cu sistem imunitar slăbit sunt cele mai vulnerabile, iar eficiența tratamentelor standard este în continuă scădere.
Cercetarea a analizat 340 de probe distincte de Klebsiella pneumoniae, colectate dintr-un spital terțiar din București între august 2023 și iulie 2025. Rezultatele sunt alarmante: peste 90% dintre tulpini au fost capabile să producă enzime ce inactivă carbapenemele. Mai mult, peste jumătate din aceste tulpini pot produce două tipuri de enzime, creând o rezistență extrem de dificil de combătut, în timp ce rezistența la alte clase de antibiotice, precum fluoroquinolonele și cefalosporinele, este de asemenea extrem de ridicată.
Se adaugă sumele de rezistență la medicamente considerate recent ca fiind „de rezervă”, precum ceftazidim-avibactam sau imipenem-relebactam, unde rata de rezistență a trecut de 70% în multe cazuri. Aproape 56% din aceste tulpini sunt încadrate ca fiind „extensive drug-resistant” (XDR), adică rezistente la majoritatea claselor de antimicrobiene, iar 17% sunt „pandrug-resistant” (PDR), nefiind sensibile la niciun antibiotic disponibil.
### Perspective și cerințe pentru schimbări urgente
Rezultatele acestei cercetări demonstrează, fără echivoc, o problemă de sănătate publică critică, nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europă. Situația impune revizuirea urgentă a strategiilor de administrare a antibioticelor în spitale și o regândire a politicilor de stewardship. Mai mult, monitorizarea rezistenței microbiene trebuie să devină o prioritate națională pentru a putea anticipa și controla mai eficient răspândirea acestor tulpini.
Specialiștii atrag atenția asupra necesității de a investi în diagnostic rapid și testare moleculară, pentru a putea adapta tratamentele într-un timp util și pentru a evita utilizarea inutilă a acelor medicamente puternice, a căror rezervă se îngustează rapid. “Rezistența microbiană este un proces evolutiv și nu un fenomen izolat,” explică autorii studiului, subliniind că această problemă are implicații globale majore. Fără un efort comun, care să conecteze sănătatea umană, veterinară și mediul înconjurător, riscul ca infecțiile grave să devină practică imposibil de tratat devine tot mai real.
În timp ce autoritățile sanitare caută soluții pentru gestionarea eficientă a crizei, dezvoltarea noilor generații de antibiotice, dar și eforturile de conștientizare și reglementare a consumului de medicamente, rămân esențiale pentru a evita ca această problemă să escaladeze în colapsul complet al eforturilor moderne de combatere a infecțiilor nosocomiale.
