Iraniansii își apasă din nou protestele în masă, dar autoritățile de la Teheran par să fi învățat din experiențe anterioare și să fi adaptat strategiile de control, confirmă experții într-o analiză recentă. Deși manifestațiile continuă să fie extrem de vizibile și de mobilizatoare, planul de a le reprima a devenit mai sofisticat, avertizează specialiștii, iar criza socială din Iran poate dura și mai mult.
Sub lupă: experiența istorică și metodele în evoluție ale regimului
De peste două decenii, Iranul a fost scena unor proteste masive, alimentate de nemulțumiri legate de condusul autoritar, condițiile economice precare și restricțiile asupra libertăților civile. În toate aceste perioade, regimul islamic a încercat să gestioneze manifestațiile folosind o combinație de cenzură, forță militară și represalii, dar cu fiecare rundă de proteste, a fost nevoit să-și perfecționeze metodele.
Analiza recentă indică faptul că, de data aceasta, autoritățile iraniene au „finișat strategia de reprimare,” reducând chiar și riscul de a fi percepuți ca brutal în acțiuni și încercând să minimizeze reacțiile internaționale. În timp ce manifestanții continuă să iasă în stradă, numărul de arestări și de intervenții violente a scăzut, însă acest lucru nu semnalează neapărat o slăbire a opoziției, ci mai degrabă o schimbare tactică din partea regimului.
Rezistența în ciuda represiunii tot mai dure
Protestele recente, declanșate inițial din cauza scumpirii drastice a vieții și a condițiilor economice precare, s-au transformat într-o revoltă împotriva întregii clase conducătoare. Mulți iranieni sunt în continuare determinați să-și facă auzite nemulțumirile, chiar dacă acest lucru îi pune în pericol de intervenții dure din partea forțelor de ordine.
Este remarcabil faptul că manifestațiile nu au fost înfrânte complet, chiar dacă numărul de protestatari a scăzut față de fazele anterioare. Înciuderea populară rămâne vie, iar oamenii găsesc soluții creative pentru a-și exprima nemulțumirea – de la proteste silențioase, până la acțiuni digitale sau simbolice, ca gesturi de rezistență. Pe măsură ce lumea continuă să urmărească evoluțiile, unii experți avertizează că regimul iranian poate ajunge la un punct unde resorturile de control să se epuizeze, însă acest lucru nu pare să se întâmple încă.
Viitorul protestelor și răspunsul regimului
Într-un context în care presiunea internațională și critica cetățenilor continuă, autoritățile din Iran par să facă un joc de echilibru delicat. Departe de a renunța, acestea intensifică represiunea, dar și investesc în propaganda de stat pentru a minimiza impactul protestelor și a dramatiza opoziția. Dar, chiar dacă teoria loviturii de grație nu pare să se aplice încă, situația rămâne tensionată.
Perspectiva unui deznodământ clar nu se conturează în viitorul imediat, însă evoluția arată că nemulțumirile sociale și dorința de schimbare sunt prea adânc înrădăcinate pentru a putea fi ignorate de către un regim ce încearcă să-și păstreze controlul utilizând toate mijloacele. În timp ce protestele continuă, mărturii ale unei societăți în frământări persistente și a unui guvern ce nu pare dispus să cedeze, Irakul trebuie să se pregătească pentru un conflict care se poate transforma în una dintre cele mai lungi crize din ultima decadă.
