Criza financiară a sistemului de învățământ superior și cercetare în România: un apel la prioritizare strategică
România se află în fața unei crize profunde în domeniul educației și cercetării, două sector care, în condițiile unei economii fragilă, riscă să își piardă complet relevanța și competitivitatea pe plan european și global. Într-un context marcat de subfinanțare cronică și de alocări bugetare insuficiente, experții atrag atenția asupra unei pandemii lăsate în umbră, dar cu efecte devastatoare pentru viitorul țării.
Educația și cercetarea, ultimile ranguri în UE
Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara, trasează o imagine sumbră a sectorului: „Educația este subfinanțată într-un moment critic pentru România. Cercetarea se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană, la un nivel departe de cel competitiv”. Aceste declarații nu sunt simple critici, ci un apel pentru acțiune urgentă din partea factorilor decizionali. Lipsa fondurilor, combinată cu lipsa unui plan de dezvoltare pe termen lung, a dus la deteriorarea infrastructurii, scăderea calității predării și la reducerea motivării angajaților din cercetare și învățământ.
Conform datelor disponibile, România alocă sub media UE pentru cercetare și dezvoltare, absente de pe harta excelenței științifice europene, atâta vreme cât alte state continuă să investească masiv pentru inovare și progres tehnologic. În condițiile actuale, sistemul românesc riscă să devină o ramură izolată, lipsită de resurse și de viziune pe termen lung.
Necesitatea stabilirii domeniilor prioritare în contextul economic actual
Recomandările specialiștilor subliniază, în mod repetat, necesitatea definirea unor domenii prioritare, în care investițiile să fie concentrate pentru a obține rezultate concrete. În contextul unei economii în dificultate, resursele trebuie folosite cu grijă, pentru a maximiza impactul și a evita risipa, mai ales în sectoare cu potențial ridicat de creștere și inovare.
„Într-o perioadă dificilă pe plan economic, trebuie stabilite domeniile prioritare la nivel de țară, în care să fie canalizate resursele cele mai importante și să fie create premisele pentru o dezvoltare sustenabilă”, afirmă Florin Drăgan. Este recomandabil ca aceste domenii să fie alese pe baza unor analize serioase, ținând cont de potențialul de creștere economică, de impactul social și de nivelul de competitivitate europeană.
La nivel național, lipsa de viziune și de strategii clare
Această situație de criză nu se datorează doar alocărilor financiare insuficiente, ci și lipsei unei viziuni strategice clare pentru dezvoltarea educației și cercetării. Pe termen lung, reformele trebuie să vizeze ridicarea calității predării, creșterea investitiilor în inovare și implementarea unor politici care să stimuleze cercetarea științifică. Într-un sistem în care resursele sunt limitate, transparența și prioritizarea devin indispensabile pentru a nu pierde din vedere potențialul de creștere și de modernizare.
Perspective și măsuri concrete pentru viitor
Autoritățile trebuie să pornească de la o reevaluare profundă a strategiilor naționale, cu accent pe crearea unor parteneriate între mediul academic, sectorul privat și instituțiile de cercetare. În același timp, este necesară o creștere semnificativă a fondurilor, atât din bugetul de stat, cât și din fonduri europene, pentru a susține proiecte de cercetare de înaltă calitate și infrastructură modernizată.
De asemenea, investirea în formarea personalului didactic și cercetătorilor, precum și implementarea unor mecanisme de motivare și retenție, trebuie să devină priorități. În plus, un accent deosebit trebuie pus pe dezvoltarea unor domenii de vârf, precum tehnologia informației, inteligența artificială sau biotehnologia, pentru a crește vizibilitatea și competitivitatea României pe scena europeană și mondială.
În ultimă instanță, viitorul sistemului românesc de educație și cercetare depinde de curajul și disponibilitatea decidenților de a adopta măsuri concrete, strategice și pe termen lung. În condițiile actuale, toate semnalele indică faptul că este nevoie de o schimbare radicală, dacă România vrea să recupereze decalajele și să se integreze în categoria statelor inovatoare, capabile să-și asigure un parcurs economic și social durabil.
