Conform News.un.org: Ciclu vicios: Cum conflictul alimentează foamea globală și invers
Lumea se confruntă cu o amplificare periculoasă a legăturii dintre conflicte și insecuritatea alimentară, avertizează oficialii Națiunilor Unite. Carl Skau, șeful interimar al Programului Alimentar Mondial (PAM), a subliniat în cadrul unei dezbateri la Consiliul de Securitate al ONU că „războiul produce foamete și foametea, la rândul ei, creează condiții pentru violențe suplimentare”. Acest ciclu distructiv este vizibil în zone de conflict precum Somalia, Sudan, Haiti, Gaza, Mali și Myanmar, unde sistemele alimentare sunt atacate direct.
Sistemele alimentare, ținta conflictelor
Nu doar populația este afectată, ci și infrastructura vitală pentru producția și distribuția hranei. Fermierii sunt alungați de pe pământurile lor, piețele sunt lovite de drone și rachete, iar rutele comerciale sunt blocate sau deviate. Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a declarat că sistemele alimentare critice, împreună cu viețile și mijloacele de trai pe care le susțin, „sunt sub asediu”. Anul trecut, cel puțin 266 de milioane de oameni s-au confruntat cu insecuritate alimentară acută, iar conflictul și violența sunt acum principalii factori declanșatori ai foametei în 12 din cele 13 zone considerate de maximă îngrijorare de către ONU.
Geografia instabilă a aprovizionării cu alimente
Impactul conflictelor se extinde dincolo de granițele zonelor afectate. Atacurile asupra porturilor sau navelor comerciale pot duce la creșteri de prețuri la mii de kilometri distanță. Marea Neagră, un coridor esențial pentru exportul de cereale din Rusia și Ucraina, a înregistrat o scădere de 40% a transporturilor de grâne, conform datelor PAM. Similar, atacurile din Marea Roșie și restricțiile din Strâmtoarea Hormuz afectează comerțul global cu energie, îngrășăminte și alimente. Aceste perturbări, considerate de Skau o criză a trei puncte maritime strategice, contribuie la creșterea prețurilor, afectând în special țările dependente de importuri. În Sudan, costul alimentelor de bază a crescut cu aproape 40% de la începutul anului, iar perturbările în exportul de îngrășăminte amenință sezoanele agricole viitoare în Africa și Asia.
Când foamea devine combustibil pentru noi războaie
Pe lângă distrugerea fizică a infrastructurii, foametea alimentează și ea violența. Comunitățile deplasate și sărăcite devin mai vulnerabile la recrutarea de către grupuri armate și rețele criminale. În Somalia, unde șase milioane de oameni se confruntă cu foamete acută, asistența PAM ajunge la doar o fracțiune din persoanele afectate. Luptele recente au împiedicat livrarea de asistență nutrițională pentru mii de copii. Desperarea cauzată de lipsa hranei poate crea oportunități pentru grupările extremiste de a recruta tineri vulnerabili, perpetuând astfel ciclul conflict-foamete recunoscut oficial de Consiliul de Securitate al ONU în 2018.
Alarmă de foamete ignorată
Problema nu constă în lipsa avertismentelor. Sistemele de detectare și predicție a foametei sunt bine dezvoltate. Ceea ce lipsește este acțiunea decisivă după emiterea acestor alerte. Exemplul Somaliei din 2010-2012, când aproape 260.000 de oameni au murit de foame, și crizele ulterioare din 2017 și 2022, care au fost evitate pe măsură ce asistența a crescut înainte de instaurarea foametei, subliniază importanța intervenției timpurii. În contrast, situația din Sudan demonstrează eșecul comunității internaționale de a acționa prompt pe baza semnalelor de alarmă vizibile.
Secretarul General Antonio Guterres a îndemnat Consiliul de Securitate să protejeze fermele, sistemele de apă, piețele, depozitele, porturile și rutele de aprovizionare, accentuând necesitatea de a interveni înainte ca foametea să atingă pragul catastrofal. „Nu putem aștepta confirmarea formală a foametei sau a condițiilor catastrofale”, a declarat Guterres. „Fac apel la acest Consiliu să acționeze atunci când semnalele de avertizare clipește.” Pe fondul acestor avertismente, capacitatea organizațiilor umanitare de a interveni este subminată de resurse limitate, în timp ce numărul conflictelor, al persoanelor deplasate și al rutelor comerciale perturbate crește. Acest context duce la o inversare alarmantă: lumea prezice mai bine unde vor apărea crize de foamete, dar devine mai puțin capabilă sau dispusă să le prevină.
Sursa: News.un.org
