Crește numărul cazurilor de violență extremă în rândul minorilor din România, o problemă care reflectă un eșec colectiv și nu doar unul individual. Specialiștii trag semnale de alarmă, evidențiind că responsabilitatea pentru aceste acte devine un subiect de dezbatere națională, fiind împărțită între familie, școală, comunitate și sistemul de justiție. În contextul în care incidentele violente, uneori extrem de grave, se înmulțesc, psihologii și experții în domeniul social caută răspunsuri și soluții pentru a contracara această tendință alarmantă.
### Violenta în rândul adolescenților — o problemă complexă, nu doar episod izolator
În ultimii ani, numărul cazurilor de violență în școli, pe stradă sau în mediul online a crescut considerabil. Tinerii ajung să își exprime frustrările, nervii sau furia prin acte de agresiune, uneori extrem de violente, care lasă urme adânci atât în viețile victimelor, cât și în cele ale agresorilor. Psihologii atrag atenția că aceste fenomene nu trebuie privite ca simple crize de moment, ci ca simptom al unor probleme mult mai profunde ale societății noastre.
Mihaela Dinu, reprezentant al „Salvați Copiii”, avertizează că violența extremă între minori nu reprezintă doar un rezultat al unor impulsuri individuale, ci un semnal al unui eșec colectiv. Într-un comunicat recent, ea explica că „responsabilitatea pentru aceste acte nu poate fi doar a copilului sau a familiei, ci trebuie să fie văzută ca o problemă structurală, care implică și școala, și comunitatea, și sistemul de justiție”. Așadar, în condițiile în care tinerii sunt tot mai expuși influențelor negative, autoritățile și societatea trebuie să găsească modalități eficiente de prevenție și intervenție.
### Factorii psihologici care contribuie la escaladarea violenței
Printre motivele invocate pentru apariția acestor comportamente agresive se numără traumele timpurii, lipsa unei educații emoționale solide și expunerea la violență în mediul familial sau online. Trauma de copil, lipsa unui sprijin emoțional adecvat sau experiențele de abuz pot genera, ulterior, reacții de furie necontrolate sau dorința de a răni pe alții pentru a-și exprima suferința.
„Trauma precoce sau tulburările de sănătate mentală pot influența în mod decisiv comportamentul adolescentului. În aceste situații, intervenția timpuriu este esențială, pentru a-i ajuta să gestioneze mai bine emoțiile și pentru a evita escaladarea violenței,” explică psihologii. Din păcate, în multe cazuri, lipsa de suport, dar și dificultățile în accesarea serviciilor de sănătate mentală, în combinație cu factorii sociali, amplifică riscul ca un adolescent să devină agresor sau victimă.
### Rolul familiei, școlii și comunității în prevenție
Pentru a combate această tendință, autoritățile, în colaborare cu mediul educațional și social, promovează proiecte dedicate educației emoționale și dezvoltării abilităților sociale la elevi. Totodată, este nevoie ca părinții să fie mai implicați în viața copiilor, să cultive un mediu de siguranță și comunicare deschisă, în care problemele și frustrările să poată fi discutate fără teamă sau reticență.
Școlile joacă un rol crucial în identficarea timpurie a semnelor de comportament deviant și în implementarea unor programe de consiliere psihologică. „Responsabilitatea noastră este să creăm o cultură a toleranței, respectului și sprijinului, pentru ca tinerii să învețe să-și exprime sentimentele constructiv și să găsească soluții pașnice la conflicte,” adaugă specialiștii.
În plus, comunitățile trebuie să devină spații sigure unde tinerii pot socializa și se pot dezvolta într-un mediu sănătos. Investițiile în programe de prevenție, formare și suport trebuie să fie prioritare pentru a reduce radicalitatea și violența între minori.
### Perspective pentru viitor
În timp ce autoritățile caută soluții eficiente pentru reducerea actelor de violență în rândul tinerilor, tot mai mulți experți subliniază necesitatea unei abordări multidisciplinare, integrate, și a implicării active a tuturor actorilor sociali. În condițiile în care adolescente și tineri sunt tot mai expuși diverselor influențe negative, prevenția și educația devin, mai mult ca niciodată, cheile către o societate mai sigură și mai echilibrată.
Este clar că acțiunea trebuie să fie rapidă și coordonată, pentru a evita escaladarea acestor fenomene și pentru a oferi tinerilor un mediu în care să învețe să își exprime frustrările într-un mod sănătos și constructiv. În acest sens, eforturile în direcția responsabilizării și sprijinirii lor trebuie să fie permanențe, pentru a construi un viitor mai sigur și mai echilibrat pentru întreaga societate.
