Iranul intră în a doua săptămână de manifestații anti-guvernamentale, în condițiile în care regimul de la Teheran continuă să susțină că protestele sunt o manifestare a masoneriei internaționale, încercând să minimalizeze amploarea acestora. În pofida unei represiuni dure, oamenii din întreaga țară nu doresc să renunțe la vocea lor, iar președintele Ebrahim Raisi recunoaște, cel puțin oficial, că demonstrațiile continuă, deși comunicarea online și infrastructura de telefonie sunt aproape complet blocate.
Ororile represiunii și izolarea internațională
Imagini cu manifestanți adunați pe străzile din Teheran și din alte orașe arată un tablou tensionat, în care oamenii își exprimă furia față de condițiile economice dificile, de corupție și de restricțiile asupra libertăților individuale. În ciuda represiunii dure, ieșirile în stradă persistă, iar forțele de ordine folosește forța pentru a dispersa mulțimile. Autoritățile ignoră apelurile internaționale pentru o relativizare și pentru respectarea drepturilor fundamentale, menținând o stare de teroare în rândul protestatarilor.
Este pentru a doua săptămână consecutiv când protestele se extind în mai multe regiuni ale Iranului, iar din cauza blocării internetului și a liniilor telefonice, comunicarea cu lumea exterioară devine aproape imposibilă. Acest blocaj, susținut oficial de guvern drept “măsuri de securitate”, are rolul de a împiedica circulația informației și coordonarea demonstrațiilor. În aceste condiții, cifrele exacte ale victimelor și ale arestărilor sunt greu de estimat, iar jurnaliștii și organizațiile pentru drepturile omului trag semnale de alarmă asupra situației din teren.
Represiunea a fost criticată vehement de comunitatea internațională, însă liderii iranieni se laudă cu “suflarea” ordinii și cu faptul că mențin controlul asupra situației interne. Atmosfera tensionată acționează ca un fior pentru o regiune deja destabilizată de conflicte interne și conflicte geopolitice, mai ales în contextul tensiunilor acute dintre Iran și Occident, legate de programul nuclear.
Contextul protestelor și cerințele populației
Originile acestor manifestații sunt multiple, dar cele mai importante revendicări sunt legate de îmbunătățirea situației economice și de reducerea restricțiilor asupra libertăților civice. Protestele au izbucnit inițial din cauza unui deces spectaculos al unei adolescente, Mahsa Amini, în custodia poliției pentru morals, dar s-au extins rapid și au devenit un simbol al opoziției față de regim.
Oamenii cer schimbări fundamentale, inclusiv libertăți mai mari și un sistem politic mai transparent, însă regimul de la Teheran răspunde cu o sporire a violenței și cu încercări de discreditare a demonstrațiilor, afirmând că acestea sunt manipulate de forțe externe.
Liderii occidentali au cerut Teshebanului să își respecta propriile angajamente internaționale și drepturile cetățenilor, însă și-au exprimat îngrijorarea față de escaladarea violențelor. În timp ce lumea privește impasul din Iran cu o combinație de îngrijorare și speranță, majoritatea analistilor sunt de părere că situația din teren rămâne extrem de volatilă, iar răbdarea populației pare să se apropie de limite.
Tensiunile continuă, iar suspendarea comunicării și represiuneaGeneralul_needed vor amplifica, cel mai probabil, tensiunile interne, făcând dacă nu imposibil, cel puțin dificil, pentru regimul de la Teheran să își mențină controlul asupra coastelor și asupra populației sale. Întrebarea rămâne dacă regimul iranian va ceda presiunilor sau va intensifica și mai mult represiunea, într-un război asimetric, al cărui rezultat rămâne incert.
