Protest violent în Piața Universității: manifestație cu încercări de istorie interzisă și discursuri extremiste
Joi seara, Piața Universității a fost scena unui eveniment tensionat, în cadrul căruia câteva mii de persoane s-au adunat pentru a protestat împotriva Legii Vexler, o măsură recent adoptată de Parlament pentru combaterea extremismului. Însă ceea ce părea a fi o manifestație de contestare legală a unei legi a degenerat rapid într-un spectacol al discursului extremist, cu momente încărcate de simboluri și cântece interzise, asociate cu istoria controversată a Mișcării Legionare.
Manifestarea și cântarea simbolurilor legionare
Din câte au surprins imagini și filmări realizate în timp real, manifestanții au început să cânte „Șoim român”, un imn cu rădăcini adânci în mentalitatea și simbolistica Mișcării Legionare, condusă odinioară de Corneliu Zelea Codreanu. Cântecul, intonat cu voce tare și amplificat prin boxe, evocă o retorică militantă, plină de referințe la eroism și sacrificiu pentru cauze naționaliste. Versurile, care glorifică „moartea eroică” și „domnul căpitan”, fac trimiteri directe la fostul lider legionaro, considerate de mulți istorici ca fiind întru totul compatible cu ideologia fascistă.
Imaginile video arată grupuri de manifestanți înfățișați în stilul propriului „ritual”, înconjurați de simboluri și cu recuzita caracteristică. Aceste manifestații nu sunt doar simple acte de protest, ci și expresii ale unei nostalgii pentru perioada interbelică, amplificate de discursuri și imagini din trecutul extrem.
Reacții și poziții legale: protest împotriva legii pentru combaterea extremismului
Evenimentul a fost marcat de un mesaj clar: opoziție față de legea Vexler, o inițiativă legislativă care penalizează distribuirea și promovarea materialelor fasciste și legionare. La fața locului, protestatarii au scandat lozinci precum „Stop legea Vexler” și „Călin Georgescu președinte”, fiind susținuți verbal și de către unii parlamentari sau lideri organizați.
Organizatorul protestului, Claudiu Târziu, a afirmat că manifestația are ca scop exclusiv atragerea atenției asupra acestei legi, respingând acuzațiile privind promovarea extremismului. În discursul său, Târziu a făcut trimitere și la cazul poetului Radu Gyr, fost exponent al Mișcării Legionare, și a fost de părere că legea ar putea duce la cenzurarea unor opere literare considerate de unii ca fiind parte din patrimoniul cultural național.
De asemenea, legea recent adoptată, denumită popular după numele inițiatorului său, incriminează explicit distribuirea de materiale fasciste, precum și promovarea în public a liderilor organizațiilor fasciste sau legionare, interzicând, de asemenea, negarea Holocaustului. Legislația a fost întâmpinată cu controverse, unii o văzând ca un pas necesar în combaterea radicalizării, iar alții ca pe o posibilă limitare a libertății de exprimare.
Context istoric și implicații ale Mișcării Legionare
Mișcarea Legionară a rămas în istorie ca o formă de extremă dreaptă, cu rădăcini mistic-religioase și antisemitism pronunțat. Fondată de Corneliu Zelea Codreanu în anii ‘30, organizația a avut ca scop promovarea unui naționalism radical, cu idei anticomuniste și antimaronice, fiind condusă temporar și cu sprijinul organizației naziste SS. În timp, activitatea sa s-a transformat într-un complex de violențe și asasinare politică, culminând cu moartea lui Codreanu, în condiții controversate, în noiembrie 1938.
După dispariția liderului, conducerea a fost preluată de Horia Sima, care a continuat politicile dure, inclusiv violențele și răfuielile între facțiuni politice, în timpul regimului antonescist. În urma cercetărilor și a documentelor istorice, această organizație rămâne pentru mulți simbolul extremismului și antisemitismului din perioada interbelică, având o conotație extrem de negativă în memoria colectivă.
Ce urmează pentru scena extremistă din România
Protestul de joi seara, cu toate controversele și simbolurile utilizate, ilustrează un fenomen complex și încă prezent în discursul public: tentația de a idealiza anumite figuri obscure sau de a glorifica trecutul extrem, chiar și după decenii. În timp ce autoritățile au reiterat angajamentul de a sancționa extremismul și de a preveni răspândirea ideologiilor periculoase, astfel de manifestații continuă să alimenteze dezbateri despre limitele libertății de exprimare și despre modul în care societatea trebuie să răspundă acestor provocări.
În această scenă încă în plină evoluție, autoritățile și societatea civică trebuie să găsească un echilibru între respectarea drepturilor și limitarea discursurilor care pot incita la violență sau ură. Până atunci, imagini și declarații precum cele de joi vor rămâne ca un semnal clar al existenței unor tensiuni istorice și ideologice neîntrerupte în peisajul social românesc.
