Propaganda rusă infiltrată în spațiul religios și politic al României: rolul clerului, liderilor extremiști și influenței din spatele scenei
De mai mulți ani, România se confruntă cu o crescendă a influenței propagandei ruse în spațiul public, nu doar prin canalele oficiale, ci și prin rețele clandestine și figuri cheie din domeniul religios și politic. Chiar dacă oficialii români, inclusiv conducerea Bisericii Ortodoxe Române, adoptă poziții proeuropenane și condamnă războiul declanșat de Rusia în Ucraina, anumite persoane și grupări activează pentru promovarea unor narațiuni care servesc interesele Kremlinului.
Clerici și lideri religioși ca vectori de mesaj prorusesc
Unul dintre cele mai controversate personaje este ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, considerat de specialiști ca fiind printre cei mai influenți propagandiști pro-Rusia din spațiul religios român. Acesta lansează frecvent declarații ce relativizează acțiunile Rusiei sau chiar laudă liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, referindu-l drept „cel mai mare ctitor”. În discursurile sale, Teodosie promovează imaginea Rusiei ca apărătoare a valorilor creștine și critică vehement valorile occidentale, acuzate de a „distruge familia și credința”. Comentariile sale se răspândesc rapid pe rețelele sociale și, de multe ori, sunt preluate de politicieni afiliați partidelor extremiste precum AUR, care găsesc în discursurile arhiepiscopului o justificare pentru pozițiile lor conservatoare.
Această propagandă religioasă se combină cu o retorică antioccidentală, ce vede în Uniunea Europeană și NATO aliați ai unui „rău” exterior, responsabili pentru impunerea unor ideologii precum drepturile LGBTQ+ sau secularizarea societății. În mediul online, astfel de mesaje sunt deseori amplificate și vehiculate de influenceri, clerici sau comunități religioase cu o prezență masivă, precum rețelele de „părinți duhovnicești”. Ei promovează convingeri despre un „război spiritual” și despre pericolul „distrugerii” valorilor tradiționale românești și ortodoxe, încurajând astfel un euroscepticism profund.
În spatele propagandei, sutană și politică: relația cu extremismul
Fostul preot Ciprian Mega și părintele Calistrat sunt exemple concrete ale acțiunilor de către preoți sau călugări care susțin, mai mult sau mai puțin direct, mesajele proruse. Mega, caterisit pentru participarea la manifestări culturale în Rusia și pentru întâlniri cu oficiali ruși, continuă să oficieze și în spații clandestine, promovând ideea unei „ocupări ideologice occidentale” a Bisericii Ortodoxe Române. La rândul său, Calistrat, de la Mănăstirea Vlădiceni, a devenit o personalitate influentă pe YouTube, exprimând teze conspiraționiste și critici dure la adresa valorilor occidental-europene, despre care afirmă că reprezintă „o prostie” și „o bătaie pe resurse și orgolii”.
Acest tip de discurs a fost întreținut de rețele sociale și publicate de publicații „pioase” care susțin ideea unui „război între bine și rău”, între valorile creștin-ortodoxe și o societate secularizată. În același timp, politicieni extremiști precum Călin Georgescu, chiar și în perioada campaniei electorale, au fost utilizați în astfel de campanii de propagandă, fiind susținuți cu materiale filmate în biserici și mănăstiri și promovate de influenceri apropiati de acestea.
Biserica Ortodoxă și nuclearul de influență al propagandei proruse
Lipsa unei reacții ferme din partea oficialilor BOR a permis ca mesajele proruse să pătrundă adânc în conștiința publicului. Cu toate că Patriarhia a emis poziții oficiale pentru a condamna extremismul și influența ideologiilor naționaliste, acestea nu sunt întotdeauna vehiculate public, iar voci precum cele ale teologilor sau ale unor ierarhi de rang înalt sunt marginalizate sau distorsionate de influenceri care promovează propaganda prorusească. Ileana Racheru, expert în spațiul ex-sovietic, atrage atenția asupra unui gol de comunicare și educație teologică, ce a fost umplut de rețelele sociale cu informații mincinoase despre „catolicizarea” BOR și o „biserică a homosexualilor”.
ÎPS Teodosie, în ciuda sancțiunilor interne și a criticilor publice, continuă să fie un vector central de promovare a mesajelor proruse. Decorat uneori cu rol de „mărțișor” ideologic, el reușește să transmită o imagine de apărător al valorilor tradiționale, confundând mesajul religios cu retorica politică de susținere a Rusiei. Totodată, afirmații precum cele despre Putin fiind un „ctitor” al sfintelor locuri și despre Occident ca sursă a răului contribuie la consolidarea unei confuzii periculoase, în special în rândul enoriașilor mai puțin informați.
Călugării din Ucraina și Moldova, aliați ai propagandei proruse
Implicarea clericilor din Ucraina, Republica Moldova sau de la Muntele Athos în propagandă prorusească devine tot mai vizibilă. Părintele Longhin Jar, fost stareț al Mănăstirii Bănceni, refuză să condamne agresiunea Rusiei în Ucraina și acuză Occidentul că încearcă să „distrugă adevărata ortodoxie”. La rândul său, călugărul din Transnistria Savatie Baștovoi a devenit un „vedetă” a propagandei de sub control rusesc, promovând teze anti-occidentale și anti-BOR.
Organizațiile proruse își folosesc influența pentru a genera în societate un nerv prelung de antagonism față de valorile europene, considerând conflictul ca o luptă între „valorile adevărate” ale Estului și „rătăcirea” Vestului. Mesajele lor au un impact real asupra opiniilor, mai ales în zonele cu prezență semnificativă a clerului afiliat Moscovei, acolo unde influența acestor figuri se împletește cu interesele geopolitice ale Rusiei.
În timp ce autoritățile din România încearcă să contracareze această infiltrare cu discurs oficial și educație, realitatea din teren arată o mobilizare subtilă, dar constantă, a unor rețele de influență. Într-un context geopolitic extrem de tensionat, războiul cultural și religios dus de propaganda prorusească a devenit o parte infuzată în cotidian, nu doar prin discursul public, ci prin toate mediile din care izvorăște informația de astăzi.
