Julio Iglesias, nemțul în lumina reflectoarelor, nu a fost nici măcar suspect în cazul denunțului privind acuzații grave, precum traficul de ființe umane cu scop sexual și exploatarea muncii, formulat de două foste angajate domestice. Informațiile au fost confirmate de procurorul șef al Audienței Naționale, Jesús Alonso, care a explicat că în cadrul anchetei inițiale, artistul nu s-a aflat sub nicio condiție procesuală de suspect.
Denunțurile, provenind de la M. A. F., din Republica Dominicană, și S. A. L., din Venezuela, au fost însă închise oficial pe data de 23 ianuarie, din motive legale legate de jurisdicție. Procurorii au considerat că nu aveau competența de a judeca faptele acelor locații, respectiv Republica Dominicană și Bahamas, deoarece acuzațiile nu au fost depuse în propriile state ale suspecților.
Procesul privind accesul la informații
Reprezentanții lui Julio Iglesias, printre care avocatul José Antonio Choclán, au cerut accesul la denunțare încă din luna ianuarie, insistență respinsă de către autorități în cadrul anchetei. La începutul lui martie, avocatul a depus un recurs contencios-administrativ contra deciziei de a nu-i permite să vadă documentul, invocând încălcarea dreptului fundamental la apărare și la un proces egal.
Opozanții, inclusiv cele două denunțătoare, reprezentate de organizația Women’s Link Worldwide, precum și agențiile fiscale și statale, susțin însă că recursul nu are temei valid, solicitând menținerea deciziei administrative inițiale.
Decizia instanței și perspectiva juridică
Pe data de 30 martie, judecătoria de contencios-administrativ a admis în principiu cererea lui Iglesias, considerând dreptul său la protecția drepturilor fundamentale un motiv suficient pentru examinarea cauzei pe această cale. Decizia nu a intrat însă încă în fond, urmând ca o sentință finală să stabilească dacă accesul la denunțare va fi permis sau nu.
Instanța a punctat că, pentru a admite recursul, trebuie doar să fie invocate drepturi fundamentale și să fie făcute legături minimale între acestea și motivul recursului, conform doctrinei Tribunalului Supremo. Totuși, principalul motiv de contestare al autorităților rămâne dacă actul administrativ de refuzare al accesului, și anume decizia de a nu permite consultarea denunțării, de fapt, are legitimitate sau nu.
Caseta de decizie cu privire la jurisdicție, argumentată de autorități și opunerea apărării, susține că refuzul accessului nu poate fi reinterpretat ca un act administrativ, ci trebuie să fie parte a unui proces judiciar, în timp ce apărarea lui Iglesias afirmă că, în fața unui stat de drept, orice decizie care afectează drepturi legale trebuie să fie supusă controlului judiciar.
În același timp, cele două denunțătoare și autoritățile statului și-au exprimat punctele de vedere, refuzând admiterea recursului și menținând că accesul la denunțare nu trebuie forțat.
Evenimente și termene viitoare
Primul pas decisiv în acest proces a fost în 30 martie, când tribunalul a admis trimiterea recursului pentru o analiză pe fond, urmând ca sentința finală să fie emisă în următoarele săptămâni. La acea dată, instanța a decis că dreptul la apărare și la accesul la justiție trebuie respectate, în condițiile în care până acum, Julio Iglesias nu a avut posibilitatea să vadă oficial denunțarea formulată împotriva sa.
