Dispariția sprijinului financiar pentru persoanele cu dizabilități: zeci de mii de beneficiari sunt afectați, dar cifrele exacte rămân un mister pentru public
În Capitală, zeci de mii de persoane cu dizabilități trăiesc de patru luni fără ajutorul financiar promis de autorități, o sumă de doar 500 de lei lunar, destinat susținerii integrării sociale. Deși numărul exact al beneficiarilor nu este clar, autoritățile locale refuză să comunice date concrete, lăsând în întuneric amploarea crizei. Timp de ani, aceste fonduri au fost o plasă de siguranță pentru mulți, însă recent, ele au dispărut brusc, creând o stare de incertitudine și disperare pentru cei afectați.
Dispariția sprijinului și reacția oficialilor
Primarul Ciprian Ciucu a opinat, după o ședință a Consiliului General de la începutul lunii martie, că situația financiară a primăriei nu permite menținerea ajutoarelor pentru persoanele cu dizabilități. ”Nu sunt bani, v-am explicat!”, a declarat edilul, sugerând că restricțiile bugetare impun sacrificii în toate domeniile, inclusiv sprijinul social. Această explicație a generat critici din partea asociațiilor care susțin persoanele cu handicap, despre impactul traumatic al lipsei de sprijin pentru cei vulnerabili.
Președinta Consiliului Național al Dizabilității din România, Daniela Tontsch, a atras atenția asupra consecințelor devastatoare ale acestei situații. „În multe cazuri face diferența dintre înfometare și supraviețuire”, a afirmat aceasta, subliniind că aceste ajutoare, deși modeste, sunt vitale pentru cei aflați în dificultate extremă. Fără ele, mulți se confruntă cu riscul de a fi anulați social sau chiar de a-și pierde capacitatea de a se întreține.
Nereguli în procesul de acordare și lipsa de comunicare
La București sunt înregistrate oficial peste 74.000 de persoane cu handicap, însă beneficiarii de ajutor sunt doar cei ale căror cereri au fost aprobate, iar procesul de verificare și de plăți pare să fie grav deficitar. Dragoste de răbdare a avut mama unui tânăr de 19 ani, cu dizabilități, care a depus cerere pentru stimulentul pentru integrarea socială încă din iulie 2022. Până în prezent, însă, nu a primit niciun leu, iar la solicitări directe, autoritățile răspund cu promisiuni amănunțite de amânare.
Conform relatărilor, Gestul de a telefonat DGASMB – Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București – nu a adus nicio clarificare. „Mi s-a spus că s-a înregistrat cererea, dar sunt foarte în urmă cu plata stimulentelor la adulți”, a spus mama tânărului. Situația a produs deja dezamăgire și frustrare, mai ales pentru cei fără susținători financiari sau alte surse de venit, fiindcă acești bani sunt singurele resurse pentru a face față cheltuielilor zilnice.
„Sincer, mi-am luat gândul, cred că nu” a declarat, fără ocolis, mama tânărului. Aceasta accentuează gravitatea situației, subliniind că lipsa acestor fonduri plasează unele persoane în postura de a fi complet dependente de sprijinul familial sau social, ceea ce nu este întotdeauna sigur sau disponibil.
Criza socială și necunoscutul de dincolo de cifre
Deși criza pare să fi fost declanșată de probleme bugetare, impactul pentru comunitățile vulnerabile devine tot mai vizibil. Soluțiile pe termen lung par departe, iar până în prezent, nimeni nu a oferit perspective clare privind reluarea plăților pentru beneficiari. Organizațiile și reprezentanții persoanelor cu handicap trag semnale de alarmă, avertizând asupra faptului că lipsa acestor ajutoare agravează situația unor persoane aflate în dificultate extremă.
Autoritățile locale evită deocamdată să transmita un plan concret sau un orizont de timp pentru rezolvarea acestei crize. În timp ce discuțiile privind prioritățile bugetare continuă, beneficiarii vulnerabili rămân în suspensie, în loc să primească sprijinul minim de care au nevoie pentru a-și asigura un trai decent.
În tot acest context, cea mai mare întrebare rămâne: când vor reîncepe plățile și cum vor fi sprijinite aceste persoane în continuare? Actuala situație expune fragilitatea sistemului social, dar și responsabilitatea autorităților de a găsi soluții rapide pentru a nu transforma criza într-un fenomen constant pentru cei mai defavorizați. În așteptarea unor răspunsuri clare, rămâne doar speranța că vocea celor afectați va fi auzită și că va exista un angajament real pentru refacerea acestei legături vitale între stat și cetățeni.
