Conform Playtech.ro: O fosilă spectaculoasă de ihtiozaur, poreclită „BOB”, a fost descoperită în 2019 în apropierea localității Richmond, în nord-vestul statului Queensland, Australia. Această regiune, astăzi aridă, ascundea în Cretacicul timpuriu apele Mării Eromanga, o întinsă mare interioară care acoperea o parte semnificativă a continentului australian. BOB, un ihtiozaur lung de circa șase până la șapte metri, oferă detalii inedite despre viața marină preistorică.
Ultima masă a prădătorului
Scanările moderne, realizate cu imagistică avansată cu neutroni, au permis cercetătorilor să dezvăluie conținutul stomacal al ihtiozaurului, oferind indicii cruciale despre dieta sa. Metoda non-distructivă a scos la iveală resturi de pește, fragmente de cefalopode și, surprinzător, bucăți din mandibula unui pterozaur. Aceasta reprezintă prima dovadă concretă că ihtiozaurii, reptile marine adaptate excelent vieții acvatice, vânău și consumau pterozauri, reptile zburătoare care dominau cerurile în epoca dinozaurilor.
Un sfârșit violent
Scheletul lui BOB prezintă semne clare ale unui sfârșit violent. Vertebrele și oasele trunchiului sunt fragmentate, mai multe coaste lipsesc, iar cercetătorii au identificat peste 30 de urme de mușcături pe fosile. Deși craniul și coada s-au păstrat relativ bine, partea centrală a corpului a fost grav afectată, sugerând un atac brutal din partea altor prădători marini sau o luptă pe viață și pe moarte.
Ihtiozaurii, cunoscuți pentru corpurile lor aerodinamice, boturile alungite și ochii mari, erau printre cei mai de succes prădători ai mărilor preistorice. Unele specii au atins dimensiuni colosale, cel mai mare exemplar cunoscut depășind 25 de metri lungime. Descoperirea lui BOB adaugă noi informații despre relațiile prădător-pradă din ecosistemele marine preistorice.
Fragmentele de pterozaur găsite în apropierea cavității corpului sugerează că ihtiozaurul ar fi putut captura reptila zburătoare fie în timp ce aceasta ateriza pe apă, fie ar fi găsit-o deja moartă la suprafață. Poziția fragmentelor, mai în față decât s-ar fi așteptat cercetătorii pentru conținutul stomacal obișnuit, ar putea indica o mișcare post-mortem, posibil la impactul ihtiozaurului cu fundul mării.
Sursa: Playtech.ro
