Rezervele internaționale ale României au crescut ușor în ultimele săptămâni, atingând la finalul lunii martie 2026 valoarea de 80,27 miliarde de euro, față de 79,63 miliarde euro în februarie aceluiași an, potrivit datelor transmise miercuri de Banca Națională a României (BNR). Deși această creștere poate părea modestă, ea reflectă stabilitatea economică și poziția solidă a țării în contextul regional.
Rezervele României, între tradiție și tendințe regionale
Comparativ cu alte economii din Europa Centrală și de Est, România deține rezerve valutare și de AUR considerabile, însă încă în urmă față de liderii polonez și ceh. Polonia, de exemplu, are active oficiale de rezervă estimate la aproximativ 240-245 miliarde de dolari, o valoare aproape de două ori mai mare. În cazul Republicii Cehă, rezervele ating aproximativ 180-181 miliarde de dolari, cu un stoc de AUR în jur de 13 miliarde de dolari.
România, cu aproximativ 80 de miliarde de euro în rezerve, adăugând și aurul, se poziționează în zona medie a regiunii, fiind totuși departe de cele mai mari cifre. La nivel regional, majoritatea celorlalte țări au rezerve mult sub plafonul a 100 de miliarde de dolari, însemnând că România are încă un avans relativ în ceea ce privește capacitatea de a face față fluctuațiilor financiare internaționale.
Rezervele în raport cu PIB-ul: o perspectivă comparativă
O altă măsură de analiză este ponderea rezervelor în raport cu Produsul Intern Brut. În cazul României, această proporție este relativ scăzută, fiind în jur de 7-8%, ceea ce indică o relație stabilă, dar nu excesiv de dependentă de rezerve. În schimb, țări precum Croația și Estonia au rezerve aproape inexistente sau în cantități simbolice, alegând să se bazeze pe încrederea în euro și active financiare.
De remarcat însă că aceste economii mici, unele dintre cele mai integrate în zona euro, nu consideră aurul o rezervă strategică esențială. În cazul Croației, de exemplu, rezervele de AUR au fost vândute în 2001, iar Luxemburg, o economie financiară extrem de dezvoltată, nu deține aproape deloc AUR în rezerve.
Reacția guvernatorului Mugur Isărescu și istoria rezervei de AUR
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a avut de-a lungul timpului poziții ferme privind nivelul rezervelor de AUR. Acesta a explicat de ce nu își dorește creșterea semnificativă a stocului de metal prețios, invocând superstiția proprie. „Eu nu vreau să mai crească rezerva de AUR, pentru că sunt superstițios. De câte ori am trecut peste 100 de tone, România a pățit ceva”, a declarat recent. În opinia sa, menținerea rezervelor de AUR la nivelul actual este suficientă pentru stabilitatea economiei.
Istoria rezervelor de AUR din România a fost marcată de fluctuații, influențate de evenimente globale și interne. În ultimul secol, rezervele au variat de la sub 15 tone, la începutul secolului XIX, până aproape de 140 de tone în anul 1940, când țara ocupa locul al 12-lea în clasamentul mondial.
Vânzări și gesturi istorice ale regimurilor trecute
Regimul comunist a folosit aurul ca instrument de plata a datoriei externe. În 1988 și 1999, o parte din rezervele puse departe în tezaur au fost vândute pentru acoperirea datoriilor. Mugur Isărescu a confirmat aceste informații, afirmând că aceste acțiuni au fost perfect legale la vremea respectivă și au fost decise cu semnătura președintelui Nicolae Ceaușescu.
„Din AUR s-au plătit datoriile externe, iar rezervele au fost ajustate în funcție de necesitățile economice ale vremurilor. În 1988, s-au vândut mai multe tone, iar apoi s-au răscumpărat 20 de tone în decembrie 1989, pentru a menține un anumit nivel de siguranță”, explică guvernatorul.
Concluzia: între tradiție și pragmatismul economic
Deși rezervele de AUR au fost relativ modeste de-a lungul timpului, România păstrează o atitudine precaută și tradițională față de aceste active. În timp ce alte țări din Europa Centrală și de Est tind să renunțe la AUR ca rezervă strategică, pentru români, metalul prețios păstrează încă o valoare simbolică, chiar dacă nu mai are același statut esențial în gestionarea rezervelor internaționale.
Menținerea stabilității și creșterea rezervelor rămân priorități ale BNR, iar poziția guvernatorului Mugur Isărescu semnalează o abordare pragmatică, influențată de istorie, dar și de realitățile economice contemporane. În timp ce regiunea în situația sa economică avansată privește rezervelor ca pe un instrument de siguranță, România pare să fie consolidată în ideea că modele tradiționale, precum aurul, pot avea o valoare mai mult simbolică decât strategică.
