O plantă din Brazilia, cu potențial în lupta împotriva poluării cu microplastice
O cercetare recentă arată că o plantă comună din Brazilia ar putea fi o soluție pentru eliminarea microplasticelor din apă. Studiul, realizat la Institutul de Știință și Tehnologie al Universității de Stat din São Paulo (ICT-UNESP) din São Jose dos Campos, Brazilia, a identificat potențialul plantei Moringa oleifera, cunoscută și sub numele de moringa sau salcâm alb. Rezultatele au fost publicate în revista ACS Omega.
Originară din India și adaptată zonelor tropicale, moringa este utilizată în diverse scopuri, inclusiv ca aliment, datorită frunzelor și semințelor sale bogate în nutrienți. De mai mulți ani, oamenii de știință investighează și potențialul semințelor în tratarea apei.
Cum funcționează procesul de eliminare a microplasticelor
Cercetările s-au concentrat pe filtrarea în linie, o metodă utilizată în tratarea apei. În acest proces, apa este supusă coagulării, care destabilizează particulele, apoi trece printr-un filtru de nisip. Metoda este potrivită pentru ape cu turbiditate scăzută, adică mai limpezi.
Coagularea este esențială deoarece poluanții, inclusiv microplasticele, au sarcină electrică negativă la suprafață. Aceasta face ca particulele să se respingă între ele, dar și față de particulele de nisip din filtre. Coagulanții, cum ar fi extractul salin din semințe de moringa, neutralizează această sarcină. Astfel, particulele se aglomerează și pot fi îndepărtate prin filtrare.
Oamenii de știință au descoperit că extractul din semințe de moringa are performanțe similare cu sulfatul de aluminiu, folosit în mod obișnuit în stațiile de tratare. În plus, într-un studiu anterior, aceeași echipă a demonstrat eficiența semințelor de moringa într-un ciclu complet de tratare a apei, care include floculare, sedimentare și filtrare. Pentru testare, cercetătorii au folosit apă de la robinet contaminată cu policlorură de vinil (PVC).
Avantajele și dezavantajele utilizării moringăi
„Am demonstrat că extractul salin obținut din semințe are performanțe similare cu sulfatul de aluminiu, folosit în stațiile de tratare pentru coagularea apei contaminate cu microplastice. În ape mai alcaline, rezultatele au fost chiar mai bune decât în cazul produsului chimic”, explică Gabrielle Batista, autoarea principală a studiului.
Unul dintre dezavantajele identificat până acum în cazul sulfatului de aluminiu este creșterea cantității de materie organică dizolvată. Îndepărtarea acesteia poate ridica costurile procesului. Totuși, la scară mică, cum ar fi în gospodăriile rurale sau comunitățile mici, metoda poate fi aplicată eficient și la costuri reduse.
Echipa testează în prezent extractul de semințe de moringa folosind apă colectată direct din râul Paraiba do Sul, care alimentează orașul São Jose dos Campos. Experimentele de până acum indică rezultate foarte bune în tratarea apei naturale.
Studiul a fost coordonat de profesorul Adriano Gonçalves dos Reis, de la ICT-UNESP, care conduce și proiectul „Filtrare directă și în linie pentru eliminarea microplasticelor din apa potabilă”, susținut de FAPESP. Acesta a subliniat importanța găsirii unor alternative sustenabile la coagulanții pe bază de aluminiu și fier. Aceștia nu sunt biodegradabili, pot lăsa reziduuri toxice și pot crește riscul de îmbolnăvire.
