Numărul protestatarilor uciși în Iran a ajuns la peste 500, în urma revoltelor declanșate la sfârșitul anului trecut, un semn clar al tensiunilor tot mai acute dintr-o țară aflată în criză acută. Conform asociației pentru drepturile omului Human Rights Activists News Agency (HRANA), cel puțin 538 de oameni și-au pierdut viața în aproape trei luni de proteste continue, care au început pe 28 decembrie și s-au extins în peste o sută de orașe din întreg teritoriul Iranului.
### Criza economică și nemulțumirile sociale ca factor declanșator
De la izbucnirea protestelor, explicația oficială pentru violență și pierderile umane a fost adesea tratată de Teheran ca fiind o magnitudine de manifestații ilegale, manipulate de străini. Însă, dincolo de retorica guvernamentală, protestele reprezintă un semnal clar al frustrării generalizate legate de criza economică tot mai acută care afectează populația iraniană. În ultimele luni, inflația a explodat, iar prețurile la alimente, medicamente și alte produse de bază au crescut semnificativ, lăsând milioane de oameni în dificultate.
Nemulțumirile sunt alimentate și de regimul politic extrem de restrictiv, cu o conducere autoritară care cenzurează și reprimează orice formă de opoziție. Mii de iranieni au fost arestați în timpul manifestațiilor, iar multitudinea de acte de violență împotriva protestatarilor indică o dorință clară a sistemului de a-și păstra controlul, cu prețul vieților cetățenilor.
### Extinderea protestelor în peste o sută de orașe
Eforturile de a suprime protestele s-au soldat cu un bilanț sângeros, iar cererile de reforme democratice rămân tot mai vocale în rândul populației. În peste o sută de orașe, de la mari centre urbane precum Teheran sau Shiraz, până la localități mai mici, oamenii ies în stradă pentru a-și exprima nemulțumirea unde se pot, fiind adesea răspunsă cu brutalitate de forțele de ordine.
Proteste majore au avut loc în noiembrie în mai multe orașe, unde protestatarii au ars simboluri ale puterii și au scandat lozinci anti-regim. În jurnalul de breviar al manifestațiilor, exprimarea unei dorințe substanțiale de schimbare se face cu prețul vieților omenești, statul fiind prins între restricții dure și presiunea socială tot mai mare.
### Contextul mai amplu al dictaturii și al protestelor
De mai bine de patru decenii, Iranul a fost guvernat de un regim conservator care, de multe ori, a folosit forța pentru a elimina opoziția. În 2019, un precedent similar a dus la moartea a sute de persoane, pe fondul protestelor împotriva scumpirii alimentelor și a politicilor economice. În același timp, tensiunile internaționale, mai ales conflictele cu Statele Unite și sancțiunile impuse, au agravat criza economică, alimentând odată cu aceasta și măsura de nemulțumire a poporului.
Iranul se află acum în fața unei crize sociale și politice fără precedent, iar ultimele cifre atât de dramatice, care depășesc cu mult bilanțurile anterioare, enclanșează un semnal de alarmă dur pentru întreaga regiune. Dacă până acum, puterea a încercat să calmeze situația prin reprimirii violente și cenzură, realitatea, tot mai acută, pare să indice că răspunsurile guvernamentale sunt ineficiente în fața unei populații sătulă de lipsă de perspectivă.
Perspectiva pe termen lung rămâne incertă, însă se pare că tensiunea socială generată de criza economică, lipsa de libertăți și încăpățânarea regimului de a suprima opoziția continuă să poarte Iranul pe marginea unui punct de fierbere. Trecutul arată că, atunci când nemulțumirea atinge cote alarmante, conflictul devine inevitabil, iar viitorul regimului autoritar pare a fi tot mai amenințat de o răbufnire generalizată a cetățenilor.
