România rămâne în continuare în fața unei crize de apă, cu pierderi uriașe din rețelele publice de distribuție. Potrivit datelor oficiale transmise Comisiei Europene pentru anul 2024, țara pierde anual peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă din sistemele de alimentare, o situație alarmantă ce reflectă probleme structurale și de gestionare a resurselor. În esență, aproape jumătate din apa introdusă în rețele nu ajunge niciodată la consumatori, fiind irosită sau pierdută în diverse faze ale distribuției.
Pierderi masive, cauze multiple
Pierderile din rețelele de apă din România nu sunt o problemă nouă, dar cu fiecare an devin tot mai clare și mai dăunătoare. Conform rapoartelor, aproximativ 50% din tot fluxul de apă introdus în sistem nu este facturat, ceea ce înseamnă că statul pierde anual sute de milioane de metri cubi de apă potabilă, în ciuda eforturilor de modernizare și revizie a infrastructurii. Cauzele sunt multiple: rețelele vechi, gestiunea defectuoasă și identificarea insuficientă a surselor de pierdere au jucat și joacă un rol cheie.
Autori ai studiilor spun că o mare parte dintre conducte datează din perioada comunistă, când investițiile în infrastructură erau insuficiente și întreținerea era adesea neglijată. În plus, lipsa unei monitorizări eficiente și a unor tehnologii moderne de detectare a avariilor favorizează pierderile masive, adesea directe în rețeaua de distribuție. Aceste deficiențe, combinate cu un control insuficient al consumului, fac ca restul cantităților de apă să fie pierdute pe drum, fie ca urmare a unor fisuri, fie din cauza unor contorizări ineficiente.
Costuri ridicate și încercări de remediere
Impactul economic al acestor pierderi este semnificativ. Statul, prin companiile de apă și primării, cheltuie sume uriașe pentru pompare, tratament și distribuție, dar aproape jumătate din resurse se irosesc pe traseu. În condițiile în care gestionarea resurselor de apă devine tot mai critică din cauza schimbărilor climatice și a creșterii populației, această situație devine o problemă nu doar economică, ci și de securitate națională.
Autoritățile au recunoscut problemele și încearcă să le abordeze prin proiecte de modernizare a infrastructurii și digitalizare. În ultimii ani, au fost lansate programe dedicate detectării și reparării avariilor, dar rezultatele rămân modeste în comparație cu amploarea pierderilor. Specialistii afirmă că fără o strategie coerentă și investiții consistente în reparații și tehnologii moderne, riscul ca pierderile să continue să fie masive va rămâne.
Perspectiva pe termen lung și necesitatea unei reforme
Dificultățile de gestionare a resurselor de apă din România sunt corelate și cu lipsa unei politici clare privind administrarea acestei resurse vitale în contextul schimbărilor climatice. În timp ce alte state europene au reușit să reducă semnificativ pierderile din rețele, țara noastră rămâne în urmă, prinsă între bugete insuficiente și infrastructură învechită.
Specialistii precizează că soluțiile nu sunt doar de natură tehnologică, ci implică și un nou model de management, accent pe transparență și monitorizare continuă, precum și pe educație și responsabilitate din partea consumatorilor. În condițiile în care România consumă anual zeci de milioane de metri cubi de apă pentru uz casnic, industrial și agricol, eficientizarea distribuției nu este doar o necesitate economică, ci și un imperativ pentru protejarea acestui resurse limitate.
Cu toate că guvernul a anunțat recent unele măsuri pentru reducerea pierderilor, contextul actual sugerează că transformarea semnificativă a sistemului de distribuție de apă va necesita timp, resurse și o voință politică fermă. În lipsa acestor demersuri, România riscă să continue să piardă resurse vitale, complicând și mai mult provocările legate de securitatea alimentară și de mediu pe termen lung.
