Numărul profesorilor care și-au părăsit postul în primele luni ale anului școlar 2025-2026 indică o problemă din ce în ce mai acută în sistemul educațional românesc.
Potrivit datelor oficiale, în primele patru luni ale anului școlar 2025-2026, 367 de cadre didactice au ales să demisioneze, semnalând o tendință alarmantă care pune la încercare stabilitatea și resursele sistemului de învățământ preuniversitar. Un număr semnificativ, din care 114 sunt cadre titulare și debutante, iar 253 sunt angajate pe durată determinată, sugerează o criză de personal în anumite zone și cadrul didactic, în special în condițiile în care numărul total de profesori disponibili nu pare să țină pasul cu nevoile educaționale ale elevilor.
Profesorii cu normă completă și cei cu normă redusă – realități ale sistemului din acest an școlar
Deși numărul total de cadre didactice care funcționează cu normă incompletă este relativ mic – numai 56 la nivel național – situația lor evidențiază o problemă deosebit de delicată. Dintre aceștia, 45 sunt profesori titulari sau debutanți, iar 11 sunt angajați pe durată determinată, ceea ce indică o posibilă tendință de reducere a timpului de predare din motive financiare sau logistice. Autoritățile susțin că posturile didactice sunt create în conformitate cu planurile-cadru și cu proiectele de școlarizare aprobate, însă diferențele de salarizare și condițiile de muncă pot apărea atunci când cadrele decid să își reducă volumul de muncă, în contextul noilor reguli introduse pentru acest an școlar.
Din același raport al Ministerului Educației rezultă și că oferta curriculară poate fi flexibilizată la nivelul fiecărei școli, dar această flexibilitate nu trebuie să depășească limitele impuse de planurile-cadru, pentru a asigura o echilibrare între necesități și resurse.
Noile reguli privind normele didactice și impactul asupra profesioniștilor din învățământ
Odată cu începutul anului școlar 2025-2026, cadrele didactice au fost puse în fața unui set nou de reguli, care permit, pentru prima dată după aproape trei decenii, o ajustare a normelor de predare. Conform Ordinului Ministerului Educației nr. 5.198/2025, profesorii pot opta să reducă numărul orelor de predare, deși această decizie vine cu compromisuri: reducerea salariului proporțional cu numărul de ore diminuate și, implicit, scăderea vechimii în muncă.
Această măsură vine ca urmare a modificărilor aduse de „Legea Bolojan”, adică Legea 141/2025, care stabilește pentru prima dată, din 1995, o creștere a normei standard de predare la nivel național. Astfel, profesorii de gimnaziu și liceu vor avea normă de 20 de ore pe săptămână, în timp ce profesorii de mentorat și specializați în instruire practică vor funcționa cu norme diferite, uneori chiar și mai ridicate. De asemenea, pentru cadrele didactice cu peste 25 de ani de experiență și grad didactic I, există posibilitatea unei reduceri de două ore săptămânal, fără impact asupra salariului, dacă se încadrează în anumite condiții stabilite de minister.
Ce reprezintă această schimbare? Este prima ajustare a normei de predare de la implementarea normei standard de 18 ore în anii ’90. În contextul recent, această ajustare poate fi interpretată ca o încercare a autorităților de a oferi profesorilor mai multă flexibilitate, dar și ca răspuns la deficitul tot mai acut de personal. În același timp, modificările legislative permit introducerea, în viitor, a unor activități complementare precum pregătirea pentru examene, activități remediale sau proiecte de performanță educațională, menite să diversifice și să îmbogățească oferta educațională.
Perspective pentru viitor
Deși aceste măsuri pot fi considerate un pas spre flexibilizarea sistemului și o posibilă soluție la criza de personal, impactul pe termen lung rămâne de văzut. Criza de profesori, accentuată de politica salarială și condițiile de muncă, continuă să genereze fluctuații, iar retenția personalului devine o prioritate pentru reformatori. În următorii ani, este de așteptat ca acțiunile Guvernului și ale instituțiilor de învățământ să se concentreze nu doar pe ajustarea normelor, ci și pe promovarea unor politici mai eficiente de salarizare și motivare a cadrelor didactice, pentru asigurarea continuității și calității învățământului românesc.
