Majoritatea mamelor rămase departe de copiii lor aleg să îi lase în grija bunicilor
Doar 37% dintre mamele care pleacă în străinătate pentru muncă își lasă copiii în grija partenerului de viață. În schimb, o proporție semnificativă a mamelor – 62% – preferă să lase copiii în grija bunicilor. Această situație reflectă complexitatea deciziilor pe care le iau părinții români în contextul migrației economice. În cazul tatălui, procentajul celor care rămân acasă cu copiii este puțin mai mare, însă diferența rămâne vizibilă.
Perechea de părinți plecați împreună rezultă într-o proporție de 22%, ceea ce indică o tendință a unor familii să plece în străinătate pentru muncă ca unitate. În aceste cazuri, părinții decid să nu lase copilul în grija altor adulți, ci să îl transporte cu ei sau să îl lase în grija celui mai apropiat membru al familiei, adesea bunic. Restul decesiuneză fie în cazul mamelor, fie în cazul taților, în funcție de deciziile lor individuale și de situația familială.
Potrivit datelor, ponderea mamelor plecate la muncă în străinătate pentru că nu au găsit un loc de muncă în România este de două ori mai mare decât cea a taților. Aceasta reflectă, pe de o parte, diferențele de oportunități între sexe pe piața muncii din țară și în străinătate, și, pe de altă parte, presiunile sociale și economice asupra femeilor. În multe cazuri, mamele aleg să plece pentru a asigura un trai mai bun pentru familiile lor, chiar dacă acest lucru înseamnă despărțirea de copiii lor pentru perioade îndelungate.
Unele studii indică faptul că decizia de a lăsa copiii în grija bunicilor poate avea atât avantaje, cât și dezavantaje. Pe de o parte, bunicii pot oferi o prezență stabilă și cunoscută, mai ales în cazul în care părinții lucrează pe cont propriu sau nu pot fi aproape din cauza distanței. Pe de altă parte, despărțirea de părinți poate avea efecte asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului, mai ales dacă această situație devine permanentă sau nu se face o comunicare adecvată.
Experții atrag atenția asupra importanței unui echilibru sănătos între nevoile economice și stabilitatea emoțională a copilului. Aceștia recomandă, pe cât posibil, găsirea unor soluții care să nu afecteze legăturile familiale și bunăstarea copilului. În contextul actual, autoritățile și ONG-urile caută alternative pentru a sprijini familiile în procesul de migrație, deși soluțiile rămân limitate în fața provocărilor economice și sociale.
Reprezentanții autorităților confirmă că, începând cu anul 2023, planifică introducerea unor programe de sprijin pentru părinții migranți, inclusiv servicii de consiliere și facilitarea accesului la servicii sociale pentru familiile aflate în situații de dificultate. Într-o perioadă marcată de migrație accentuată, deciziile părinților români reflectă atât dorința de a oferi o viață mai bună, cât și complexitatea provocărilor personale și familiale.
