Proiectul guvernamental de obligativitate a medicilor de a lucra în țară după finalizarea studiilor generează dezbateri în Uniunea Europeană
Initiativa recentă a guvernului român de a impune absolvenților de Medicină obligația de a lucra în țară după terminarea facultății a readus în prim-plan o temă sensibilă și de largă dezbatere și în alte state membre ale Uniunii Europene. În timp ce acest tip de măsură are ca scop principal păstrarea resurselor umane medicale în sistemul național, diversitatea de abordări din alte țări arată că soluția nu e simplă și nu e universal valabilă. În Occident, în majoritatea cazurilor, se preferă soluții mai flexibile, orientate spre stimulente sau acorduri punctuale, în funcție de bursă sau de programele de studii avute.
O practică comună, dar cu forme diferite de aplicare
În majoritatea statelor membre UE, principiile care reglementează angajarea medicilor tineri după absolvire urmăresc echilibrul între nevoile sistemului public și libertatea absolvenților de a-și alege traiectoria profesională. În timp ce în România s-a lansat ideea unui angajament obligatoriu, alte țări optează pentru măsuri mai puțin restrictive, precum facilități financiare sau stimulente pentru cei care aleg să rămână în sistem. De exemplu, unele state oferă burse speciale sau reduceri la ratele fondurilor de studii pentru medicii care se angajează să lucreze pentru o anumită perioadă în zonele cu deficit de personal medical.
Foarte puține țări apelează ladreptul la o aplicare extinsă a acestei condiționări, preferând să încurajeze, mai degrabă, recunoașterea și recompensarea serviciului în zonele deficitare. În aceste cazuri, măsurile sunt formulate ca stimulente sau contracte de angajament voluntar, nu ca obligații absolute, pentru a evita dezbinarea și nemulțumirea în rândul tinerilor medici.
Contextul românesc: o măsură discutabilă, dar cu potențial de impact
Inițiativa Guvernului condus de Ilie Bolojan a fost lansată în contextul în care sistemul medical românesc suferă de o criză acută de personal, mai ales în zonele rurale și în specialitatea de medicină de familie și de urgență. Autoritățile argumentează că astfel se va reduce fluctuația medicilor tineri, care pleacă frecvent în străinătate pentru salarii mai bune sau condiții de lucru superioare.
De partea cealaltă, opoziția și grupurile de specialiști avertizează asupra riscurilor de a limita libertatea individuală a celor care abia termină studiile. “Nu poți impune unui tânăr medic să aleagă între carieră și libertate dacă această măsură va fi aplicată rigid”, susține un reprezentant al Colegiului Medicilor. În plus, există temeri că măsura poate avea efecte contraproductive, stârnind nemulțumiri și chiar emigrare accelerată, în cazul în care tinerii vor percepe această exigentă ca pe o constrângere excesivă.
Perspectiva europeană și alternativele din alte state
Experiența altor țări europene ne arată că, în general, se preferă metode de stimulare, nu de constrângere: burse de performanță, facilități de carieră, programe speciale de debut profesional. În Danemarca, de exemplu, medicii tineri sunt încurajați printr-un sistem de bonusuri financiare pentru cei ce aleg să profeseze în zonele mai defavorizate sau mai greu accesibile.
De asemenea, în Franța și Spania, tinerii medici pot beneficia de programe de mentorat și de facilități de practică în comunități locale, în schimbul unui angajament de câțiva ani, dar nu obligatoriu. Astfel, se urmărește crearea unui sistem de responsabilizare și de reconversie, nu a impunerii unor obligații directe.
Ce urmează pentru România?
Inițiativa românească pare să fie la început de drum, iar dezbaterile aprinse din societate și din mediul medical sugerează că orice hotărâre finală va trebui echilibrată și adaptată contextului local. În timp ce autoritățile se zbat între necesitatea de a asigura un sistem medical funcțional și respectarea libertății individuale, perspectivele indică o tendință de a merge, cel mai probabil, spre măsuri de stimulare mai degrabă decât de constrângere. În acest moment, evoluția pe această temă va fi urmărită cu interes atât în România, cât și în alte state europene, pentru a vedea dacă modelul românesc va fi adaptat sau va fi devansat de soluții mai flexibile, mai apreciate de tineri medici.
