O nouă cercetare arată că genele influențează durata de viață mai mult decât se credea
Oamenii de știință au considerat mult timp că mediul și hazardul determină în principal durata vieții. Însă, un studiu recent publicat în revista Science, realizat de Institutul Weizmann, sugerează o perspectivă diferită. Rezultatele arată că genele pot juca un rol mult mai important, fiind responsabile pentru aproximativ jumătate din diferențele privind longevitatea oamenilor.
Genele, un factor subestimat în longevitate
Cercetătorii au analizat baze de date extinse despre gemeni, inclusiv gemeni crescuți separat. Această abordare a permis separarea influențelor genetice de cele de mediu. Studiul a folosit simulări pentru a filtra decesele cauzate de accidente și alte cauze externe.
Estimările anterioare sugerau că factorii ereditari explică aproximativ 20-25% din diferențele de durată a vieții. Unele studii plasau cifra chiar sub 10%. Noua cercetare contestă aceste estimări, sugerând că genetica ar putea reprezenta aproximativ 50% din variația duratei de viață a omului, cel puțin dublul estimărilor anterioare.
Studiul a fost condus de Ben Shenhar, din cadrul Laboratorului profesorului Uri Alon de la Departamentul de Biologie Celulară Moleculară al Institutului Weizmann. „Timp de mulți ani, durata de viață a fost atribuită în principal factorilor negenetici, alimentând scepticismul cu privire la determinanții genetici ai longevității”, a declarat cercetătorul.
Cum au fost obținute rezultatele
Echipa de cercetare a analizat trei baze de date extinse despre gemeni din Suedia și Danemarca. Datele gemenilor crescuți separat au fost incluse pentru prima dată în acest tip de studiu. Aceasta a permis o mai bună separare a influențelor genetice de cele de mediu.
Anterior, estimările au fost distorsionate de ceea ce oamenii de știință numesc mortalitate extrinsecă. Aceasta include decesele cauzate de accidente, infecții și factori de mediu. Seturile de date mai vechi nu includeau cauze detaliate ale decesului, motiv pentru care nu se putea face diferența între aceste influențe externe și decesele legate de îmbătrânirea biologică.
Pentru a rezolva această problemă, echipa a creat o nouă abordare analitică. Au folosit modele matematice și simulări de gemeni virtuali pentru a distinge decesele cauzate de îmbătrânire de cele cauzate de factori externi. Eliminând aceste influențe, cercetătorii au descoperit un semnal genetic mult mai puternic. Rezultatele se aliniază cu observațiile din alte trăsături umane complexe și din studiile pe animale.
Implicații pentru cercetare
Dacă genetica joacă un rol mai mare decât s-a presupus, acest lucru încurajează căutarea genelor specifice care influențează durata de viață. „Dacă ereditatea este ridicată, așa cum am arătat, acest lucru creează un stimulent pentru a căuta variante de gene care prelungesc durata de viață, pentru a înțelege biologia îmbătrânirii și, potențial, pentru a o aborda terapeutic”, a afirmat Shenhar. În studiul realizat, riscul de a muri de demență prezintă o ereditate de aproximativ 70%.
