Un fragment de ADN dintr-un desen vechi de peste 500 de ani? La prima vedere, ideea pare desprinsă dintr-un roman de suspans, dar cercetările revoluționare din domeniul „arteomics” aduc această posibilitate mai aproape de realitate. Într-o descoperire fără precedent, echipa din spatele Leonardo da Vinci DNA Project (LDVP) a anunțat, pe 6 ianuarie 2026, că a reușit să izoleze și să analizeze fragmente genetice din obiecte vechi, printre care și un desen controversat intitulat „Holy Child”. De asemenea, în au fost descoperite urme biologice în sigilii de ceară umplute cu scrisori ancestrale, semn al contactului uman cu aceste artefacte din secolul al XV-lea.
Această tehnologie avansată, care combină genetică, criminalistică și istoria artei, marchează o etapă semnificativă în modul în care se pot autentifica operele de artă și, totodată, poate oferi o perspectivă nouă asupra identității geniului renascentist. În ciuda faptului că încă nu se poate afirma cu certitudine dacă ADN-ul extras aparține lui Leonardo da Vinci, descoperirile deschid uși incomplet deschise anterior, gata să fie explorate.
### ADN-ul, în slujba autentificării și a profilului biologic
Eforturile cercetătorilor se concentrează pe recuperarea ADN-ului de pe obiecte cu o probă minim invadatoare, folosite ca o adevărată „capsulă a timpului”. Studierea sigiliilor de ceară, care păstrează urme delicate de contact – precum saliva, transpirație sau degete – permite obținerea unor fragmente genetice suficient de consistente pentru analize. În cazul sigiliului pe care au fost descoperite ADN-uri umane, cercetătorii pot analiza acum cromozomul Y, pentru a stabili legătura cu linia paternă a familiei da Vinci.
Deși aceste rezultate sunt promițătoare, ele nu echivalează cu o dovadă certă a identității ADN-ului extras. Problema majoră este lipsa unei probe directe de comparație cu un „etalon” sigur – o linie de referință genetică dintr-un antecesor direct. În loc să identifice explicit ADN-ul lui Leonardo, cercetătorii urmăresc acum să stabilească dacă fragmentele genetice provin din aceeași ramură paternă a familiei, ceea ce ar construi un context pentru interpretarea rezultatelor.
### Noile frontier: arteomics și schimbarea paradigmei în autenticare
Apariția unei ramuri atât de inovatoare în cercetarea artei schimbă fundamental modul în care privim patrimoniul cultural. Biologia nu mai reprezintă un simplu factor de contaminare, ci devine un instrument pentru a verifica proveniența și pentru a înțelege mai profund mediul în care a fost creată o operă de artă. În jurul acestei abordări emergente, s-a format o nouă ramură, numită „arteomics”, care caută în straturile de pigment, în hârtie, sau în orice material organic urme de ADN, proteine și microbi.
Aceasta promite o revoluție în metoda de autentificare: pe lângă stil, material, proveniență, expertiza va putea fi întărită de informații biologice. O pictură, de exemplu, poate fi analizată pentru a se determina dacă a fost realizată în mediul specific al atelierului sau dacă a stat mult timp într-un anumit tip de climat, lăsând în urmă semne biologice specifice. Cu toate acestea, această tehnologie trebuie utilizată cu precauție, deoarece ADN-ul descoperit pe suprafețe poate fi un amestec de urme din epoci diferite, ceea ce complică interpretarea.
### Geniul lui Leonardo dincolo de codul genetic
Chiar și în cazul în care ADN-ul ar fi confirmat ca fiind al lui Leonardo, această descoperire nu ar explica de ce geniul său a fost atât de remarcabil. Genele implicate în percepție, creativitate sau viziune sunt dispersate pe diferite cromozomi și influențate de mediul în care se dezvoltă individul. Identitatea genetică nu poate explica talentul excepțional sau geniul artistic, dar poate oferi, cel mult, o nuanță suplimentară în înțelegerea moștenirii biologice a unui om cu totul special.
În același timp, cercetările în avans și tehnologiile de secvențiere extrem de precise permit, poate, în viitor, identificarea unor sub-linii genetice, specifice anumitor trăsături sau aptitudini. Nivelul de detaliu în aceste analize va defini dacă vom putea vorbi despre o „genialitate genetică” sau doar despre un context biologic în care s-a născut un geniu.
Pe măsură ce domeniul arteomics devine tot mai sofisticat, perspectivele de a înțelege mai bine viața și creația unor mari artiști ca Leonardo da Vinci se amplifică. În fond, nu este doar vorba despre descifrarea unui ADN, ci despre descifrarea poveștii unui om, a atelierului său, a mediului care a inspirat capodoperele sale, într-o sintagmă care îmbină returnarea patrimoniului la sursa sa biologică.
