O treime dintre localitățile din România își gestionează bugetele în mod vulnerabil, ajungând în situația de a cheltui mai mult pe salariile angajaților decât încasează în venituri. Conform datelor din exercițiul bugetar pentru anul 2024, peste 1.100 de localități, adică exact 1.104, supralicitează cheltuielile salary-urilor din sursele lor proprii, reprezentând aproape 35% din totalul comunelor, orașelor și munițiilor din țară. Această situație ridică semne serioase de întrebare asupra sustenabilității financiare a multora dintre unitățile administrative locale, iar autoritățile încearcă să găsească soluții pentru a evita criza fiscală și impasul administrativ.
Un trend îngrijorător în economia locală
Bugetele locale din România se confruntă cu din ce în ce mai mari dileme. Potrivit datelor oficiale, dacă în unele cazuri cheltuielile pe salarii sunt justificate de necesități, în altele ele par a fi depășite cu mult posibilitățile de venit ale comunităților respective. În peste o treime dintre localități, cheltuielile pentru salarii depășesc veniturile totale, ceea ce înseamnă că aceste autorități devin dependente de fonduri externe, de împrumuturi sau de transferurile de la bugetul central.
Președintele Asociației Orașelor din România a atras atenția că această tendință nu poate fi susținută pe termen lung. “Această situație nu doar că pun presiune pe bugetele locale, ci poate duce la incapacitatea de a asigura servicii publice esențiale, precum sănătate, educație sau infrastructură”, a declarat oficialul. În lipsa unor măsuri de ajustare, unele localități riscă să intre în criză fiscală, ceea ce ar putea afecta direct cetățenii.
Context și implicații pentru administrația locală
Situația compensează o realitate îngrijorătoare: în multe cazuri, cheltuielile salariale devin un factor dominant în structura bugetelor locale, fiind chiar mai mari decât suma totală a veniturilor proprii. În practică, în aceste comunități, statul sau alte surse externe trebuie să acopere diferențele pentru a evita blocajele în funcționare.
Specialiștii în management financiar avertizează că această prăpastie între venituri și cheltuieli poate avea efecte devastatoare dacă nu se găsesc soluții rapide. Din cauza acestei dependențe, unele localități se află în postura de a se împrumuta constant sau de a-și amâna plățile, proces care devine periculos pentru stabilitatea echilibrelor financiare. În plus, există riscul ca aceste disfuncționalități să se răspândească și la nivelul altor servicii publice, precum infrastructura rutieră, alimentarea cu apă sau colectarea deșeurilor.
Primele măsuri și perspective pentru anul în curs
Autoritățile centrale și cele locale conștientizează din ce în ce mai mult necesitatea unor măsuri de corectare. Se discută despre reforme administrative și de structurare a bugetelor locale, dar și despre creșterea eficienței în administrare. În același timp, un accent mai mare se pune pe dezvoltarea economică locală, pentru a crește veniturile proprii ale comunelor și orașelor.
Printre cele mai recente inițiative se află atragerea de fonduri europene și sprijinirea proiectelor de dezvoltare durabilă, de asemenea, consolidarea alianțelor între localități pentru a împărți costurile unor proiecte majore. Cu toate acestea, această situație dificilă indică nevoia imperativă de a reconsidera modelul de finanțare a administrației locale din România, astfel încât să nu mai fie dependentă de sursele externe pentru acoperirea cheltuielilor operaționale.
În timp ce autoritățile încearcă să implementeze măsuri pentru echilibrare, realitatea rămâne că aproape o treime dintre localități trebuie să navigheze pe ape tulburi, fără a avea încă soluții clare pentru a depăși această criză internă. În cele din urmă, direcția pe termen scurt și mediu va fi aceea de a crea un cadru financiar mai stabil și sustenabil, pentru a asigura serviciile publice și dezvoltarea locală dincolo de limitele actuale.
