Cercetătorii chinezi au descoperit o linie genetică umană necunoscută anterior, care a supraviețuit ultimei perioade glaciare în nordul Asiei de Est și s-a adaptat la un climat mai cald. Studiul sugerează că acești oameni, vânători-culegători, nu au fost înlocuiți brusc, ci au reușit să facă tranziția către un stil de viață mai sedentar pe o perioadă mai lungă de timp. Această descoperire oferă o perspectivă nouă asupra modului în care strămoșii noștri s-au adaptat la schimbările climatice majore.
O populație misterioasă din epoca de gheață
Cercetările au analizat ADN-ul extras din situl Donghulin, situat lângă Beijing. Situl este renumit pentru că oferă o imagine clară a tranziției de la Paleolitic la Neolitic. În această zonă au fost descoperite dovezi ale unei game variate de caracteristici neolitice, cum ar fi fragmente ceramice, locuințe permanente și urme de cultivare a meiului.
Echipa de cercetători a reușit să extragă și să analizeze genomurile a doi indivizi: o femeie care a trăit în urmă cu aproximativ 11.000 de ani, la sfârșitul ultimei ere glaciare, și un bărbat care a trăit în timpul Holocenului timpuriu, o perioadă mai caldă, acum aproximativ 9.500 de ani. Analiza ADN-ului a dezvăluit un rezultat surprinzător.
Genele care au supraviețuit schimbărilor climatice
În loc să observe o înlocuire a populației prin migrație, cercetătorii au constatat că femeia aparținea unei linii genetice necunoscute anterior și mult mai vechi. Această linie genetică s-a separat de populația principală din nordul Asiei de Est cu aproximativ 19.000 de ani în urmă. Această descoperire sugerează că vechile populații din epoca de gheață nu au dispărut, ci au persistat în regiune timp de aproape 10.000 de ani, fiind martore la transformările climatice.
„Observația noastră indică faptul că unele linii genetice profunde din Pleistocenul târziu au persistat prin perioada de încălzire post-glaciară, în timpul schimbărilor culturale către un stil de viață mai sedentar și un spectru dietetic mai larg”, au explicat cercetătorii. Studiul arată cum populațiile de vânători-culegători s-au adaptat și au supraviețuit, în loc să fie înlocuite brusc de noile populații agricole.
Diversitate genetică subestimată
Cel de-al doilea individ, bărbatul, nu aparținea aceleiași linii genetice izolate. Profilul său genetic a indicat o legătură mai strânsă cu populațiile neolitice din nordul Chinei. Aceasta sugerează că, până la momentul în care bărbatul a trăit, noi grupuri de oameni migraseră în regiune, înlocuind treptat linia veche a femeii. Această descoperire ajută la explicarea diferențelor observate în formele craniene ale celor doi indivizi, demonstrând o diversitate genetică mai mare în nordul Asiei de Est decât se credea anterior.
Studiul a fost publicat în jurnalul „Current Biology”.
