Superliga românească poate adopta sistemul grec, pentru a reduce numărul de meciuri și a crește competitivitatea
Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) analizează posibilitatea de a schimba structura competiției din Superliga, însă într-un mod similar cu modelul utilizat în Grecia. Conform declarațiilor secretarului general Justin Ștefan, schimbarea s-ar putea realiza pentru a reduce efortul de meciuri pentru echipe, păstrând totodată atractivitatea și calitatea campionatului.
Justin Ștefan despre posibilitatea reformei
Justin Ștefan a fost invitat la GSP Live, acolo unde a spus că formatul actual, cu 16 echipe și 30 de runde tur-retur, duce la un număr foarte mare de meciuri pentru fiecare club. „Echipele din play-off au deja 40 de meciuri într-un sezon, la care se adaugă Cupele Europene și Cupa României”, a explicat oficialul LPF. În opinia sa, aceasta poate genera o stare de oboseală pentru jucători și un efort prea mare pentru cluburi.
Secretarul general a spus că una dintre soluții ar fi ajustarea structurii pentru a diminua numărul total de meciuri, fără a afecta însă contractul de drepturi TV, care garantează campionatului un anumit număr minim de meciuri. „Se poate împărți play-off-ul în două, cu o grupă de patru echipe pentru titlu și cupele europene, iar restul să lupte pentru salvare sau pentru un loc european”, a menționat Ștefan, subliniind că această metodă ar elibera date din calendar și ar proteja atât cluburile, cât și jucătorii.
El a adăugat că, deși momentan nu se intenționează o schimbare radicală a structurii, există posibilitatea găsirii unor variante care să reducă numărul de meciuri fără a nemulțumi toate părțile implicate. „Vrem să păstrăm o competitivitate crescută și o suspans în campionat, dar trebuie să vedem dacă putem elabora un sistem diferit și eficient”, a spus Ștefan.
Modelul Greciei, o alternativă în discuție
O variantă analizată de oficialii români pleacă de la modelul Greciei, unde campionatul se desfășoară cu 14 echipe și 26 de runde (tur și retur). La finalul sezonului, formațiile sunt împărțite în trei grupe: una de lupte pentru titlu și cupe europene, o alta pentru ultima calificare în competițiile continentale și o grupă de play-out pentru retrogradare.
În campionatul elen, fiecare echipă joacă 32 de meciuri în total, mult mai puțin decât cele 40 de partide din Superliga românească, dacă se păstrează formatul actual. În Grecia, punctele nu se înjumătățesc la jumătatea campionatului, iar sistemul permite o calitate mai mare a fiecărei partide, conform specialiștilor.
În România, situația este diferită, cu 16 echipe și 30 de runde, plus meciurile din play-off și play-out. Primele șase echipe intră în sectorul de titlu și cupe europene, iar ultimele poziții se joacă pentru retrogradare și salvare. Deși sistemul trebuie adaptat pentru a fi integrat în mod eficient, autoritățile din fotbalul românesc par să fie interesate de această variantă.
De ce nu se ia în calcul varianta cu 12 echipe
Deși unii oficiali au sugerat reducerea numărului de formații din Liga 1, exemplul propus fiind un campionat cu numai 12 echipe, Justin Ștefan este rezervat. Acesta consideră că reducerea drastică de la 16 la 12 echipe ar avea efecte negative asupra întregului sezon. „Un campionat cu 192 de meciuri, cu retrogradări și promovări mai dese, nu ar fi fezabil din punct de vedere logistic și legal”, a explicat secretarul general.
El a adăugat că o astfel de schimbare ar presupune o reducere prea mare a numărului de principal, ceea ce ar fi dificil de implementat în contextul actual al regulilor FRF și al cluburilor din Liga 1. Chiar dacă argumentează în favoarea concentrării valorii și eliberării calendarului, Ștefan este de părere că un sistem cu 12 echipe nu poate fi pus în practică fără a crea mari obstacole.
Reacția oficialilor și perspectivele viitoare
Deocamdată, discuțiile despre modificarea formatului Superligii sunt în stadii preliminare. Justin Ștefan afirmă că totul se va decide în perioada următoare, în funcție de soluțiile tehnice și comerciale identificate și de consensul cluburilor. Rămâne de văzut dacă modelul grec va fi adoptat, ori dacă va fi creat un sistem totalmente nou, care să alinieze competiția românească cu tendințele europene și să crească atractivitatea și calitatea fotbalului intern.
Între timp, opinia generală este că o reformă temeinică este necesară pentru a face față provocărilor actuale, dar și pentru a răspunde așteptărilor fanilor și ale partenerilor de drepturi TV. Într-un sezon în care fotbalul românesc caută echilibrul între competitivitate și sustenabilitate, discuțiile despre reducerea numărului de meciuri și o structură mai compactă se intensifică, fiind privite ca soluții pentru o evoluție sănătoasă a campionatului.
