Un nor uriaș de metal vaporizat, aflat în apropierea unui sistem stelar, ar putea ascunde fie o planetă gigantică, fie o stea pitică necunoscută până acum. Descoperirea, surprinsă de astronomi, deschide o nouă perspectivă în studiul deastrofizicii și al formării sistemelor stelare, fiind rezultatul unei analize complexe a unui eveniment neobișnuit care a ținut o stea asemănătoare Soarelui în întuneric timp de peste opt luni.
### Unghiul de cercetare: un nor misterios și o dispariție aparent inexplicabilă
Totul a început în septembrie 2024, când astronomii au detectat pentru prima dată un eveniment de întunecare neașteptat în jurul stelei J0705+0612, cunoscută și sub denumirea de ASASSN-24fw. Această stea, aflată la aproape 3.000 de ani-lumină de Pământ, are o luminozitate similară cu cea a Soarelui, dar în cazul de față, a suferit o scădere bruscă a luminozității de 40 de ori, ajungând să emită doar aproximativ 3% din lumina de dinainte. O astfel de dispariție temporară de luminozitate, urmată de revenirea la nivelurile obișnuite, reprezintă o anomalie pentru un astfel de corp stelar, iar observațiile ulterioare au ridicat numeroase întrebări despre natura și originea unui asemenea fenomen.
Cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins, coordonați de astrofizician Nadia Zakamska, au analizat cu atenție datele colectate folosind telescoapele moderne din Chile, precum gemenul Gemini South și cele din rețeaua Magellan. Rezultatele au fost surprinzătoare: un obiect masiv, un nor de gaz vaporizat, a trecut în fața stelei, blocând lumina acesteia pentru o perioadă extrem de lungă.
### Norul cosmic: o enigmă de dimensiuni imense și o poveste în curs de elucidare
După eliminarea posibilității unor planete gigantice sau a centurilor de asteroizi, cercetătorii au ajuns la concluzia că obiect care a cauzat dispariția stelei este, de fapt, un nor dens de gaz, cu un diametru evaluat la circa 200 de milioane de kilometri. La o distanță de aproximativ 13,3 unități astronomice de stea, norul se află aproape la jumătatea distanței dintre Saturn și Uranus în sistemul nostru solar. Datorită acestei poziții, orbita completă a norului în jurul stelei ar dura în jur de 44 de ani, ceea ce îl face un obiect de studiu rar, dar foarte important pentru înțelegerea proceselor din univers.
Prin instrumentul de ultimă generație GHOST, cercetătorii au reușit să analizeze compoziția norului în detaliu, descoperind o abundență neașteptată de metale, indicii ale unui proces de formare complex și vechi, estimat la circa doi miliarde de ani. În ciuda vechimii sale, norul pare să fi rezultat dintr-o coliziune planetară majoră, probabil similară cu evenimentul care a dus la formarea Lunii.
### Ce indică tot acest caz pentru evoluția sistemelor stelare?
Experții sugerează că astfel de coliziuni dramatice, chiar și în cadrul sistemelor stelare mature, sunt mult mai frecvente decât se credea anterior și joacă un rol crucial în evoluția lor. “Acest eveniment ne arată că peste tot, chiar și în sistemele planetare mature, pot apărea coliziuni dramatice, la scară largă. Este o amintire vie a faptului că universul este departe de a fi static – este o poveste continuă de creație, distrugere și transformare”, explică Zakamska.
Deși pentru moment cercetătorii nu pot explica complet modul în care s-a format norul, ei avansează ipoteza unei coliziuni sau a unui eveniment de vaporizare masivă, posibil în urmă cu miliarde de ani. În prezent, această enigmă rămâne deschisă, însă următoarele observații ar putea avea loc peste zeci de ani, atunci când norul va reapare și va bloca din nou lumina stelei.
În acest context, descoperirea constituie o dovadă ardentă a dinamicii universului și a faptului că misterele sale încă păstrează secrete, așteptând să fie dezvăluite de oamenii de știință. Oricât de spectaculoasă ar fi această revelație, ea deschide drumul pentru o înțelegere mai profundă a proceselor evolutive din cosmos și ne amintește că universul continuă să ne surprindă prin diversitatea și complexitatea sa.
