Israelul își reafirmă sprijinul pentru revolta din Iran, în contextul tensiunilor regionale acutizate de protestele declanșate de moartea unei femei aflate în custodia forțelor de securitate. Într-o ședință de guvern, premierul Benjamin Netanyahu a declarat că „Israelul este solidar cu lupta poporului iranian, cu aspiraţiile sale la libertate şi juxtapunere”, oferind astfel un sprijin subtil, dar clar, în fereastra de vulnerabilitate a regimului de la Teheran.
Această declarație, făcută în condițiile în care protestele din Iran continuă să se extindă, marchează o poziție oficială și subtilă a Israelului față de o criză internă de amploare, care pare să devină cea mai semnificativă manifestație antiregim din ultimele decenii. În timp ce oficialii iranieni încearcă să-și mențină controlul, manifestațiile, alimentate de nemulțumiri economice, politice și sociale, pun sub semnul întrebării stabilitatea regimului Islamic.
Negocieri sub tăcere și context regional tensionat
Declarațiile lui Netanyahu nu au fost lipsite de semnificație. În timp ce Israelul nu recunoaște oficialitatea regimului din Teheran și susține permanent opoziția iraniană, sprijinul pentru protestatari a fost adesea exprimat în mod discret, pentru a evita escaladări directe. În ultimii ani, tensiunile din Orientul Mijlociu s-au intensificat, blocada în Siria și conflictul din Gaza fiind doar câteva dintre subiectele arzătoare. Însă, în ultimele săptămâni, scena iraniană a devenit centrul atenției, protestele având potențialul de a remodela echilibrul regional.
Iranul, condus de un regim extrem de vigilent și conservator, s-a confruntat cu o reacție despotică față de manifestații, recurgând la arestări și utilizarea forței pentru a dispersa mulțimea. Cu toate acestea, spiritele sunt încinse, iar sentimentul de solidaritate națională și internațională cu protestatarii crește, alimentând temerile unui val de schimbări politice.
Perspectiva unui „dormant dictatorial” în primejdie
Analistii politici subliniază că această movilizare a poporului iranian poate fi un punct de cotitură, dacă se materializează în continuare. În cazul în care nemulțumirea populară va culmina cu reforme reale, regimul islamic poate fi pus la încercare, iar destabilizarea sa ar putea avea repercusiuni profunde asupra geopoliticii regionale. Premierul Netanyahu pare să fie conștient de această posibilitate și, în modul caracteristic, a evidențiat că „este foarte posibil să ne aflăm într-un moment în care poporul iranian să-și ia destinul în propriile mâini”, o opinie exprimată într-un climat de incertitudine.
Situată într-un punct extrem de sensibil al Orientului Mijlociu, țara israeliană urmărește cu atenție evoluțiile din Iran, sprijinind orice semn de revoltă împotriva regimului, ca parte a strategiei de a contrabalansa influența exponencială a Teheranului în regiune. În același timp, această poziție a Israelului contrastează cu reticența altora din lumea occidentală de a se implica direct, preferând sprijinul tacit și diplomat.
Proteste în continuare, perspective tensionate
Ce urmează depinde în mare măsură de cursul protestelor și de reacția oficialilor iranieni. În ultimele zile, ciocnirile dintre forțele de securitate și manifestanți au continuat, iar amploarea manifestațiilor pare departe de a scădea. În timp ce liderii iranieni afirmă că forțele de ordine acționează pentru a restaura „ordinea și securitatea”, opoziția internațională și locală se solidarizează cu revendicările sociale și democratice ale populației.
Pentru Israel, această criză reprezintă o oportunitate, dar și un risc. În timp ce sprijinul pentru protestatari pare ofertant, riscul de escaladare a conflictelor regionale sau de prejudiciere a relațiilor diplomatice rămâne unul de luat în seamă. În această dinamicăcomplexă, statele pot juca un rol decisiv, iar modul în care se va manifesta această solidaritate va avea, fără îndoială, repercusiuni pe termen lung.
