Adulții care au suferit de neglijență emoțională în copilărie pot manifesta patru tipare specifice, conform psihologilor. Aceste comportamente, adesea greu de recunoscut, influențează modul în care aceștia relaționează cu ceilalți și gestionează emoțiile. Situația, care apare mai frecvent decât pare la prima vedere, este cauzată de o lipsă a sprijinului emoțional în primii ani de viață.
Dificultăți în recunoașterea și exprimarea emoțiilor
Primul tipar identificat este dificultatea de a recunoaște și exprima emoțiile. Copiii care nu au avut parte de o validare a sentimentelor lor în copilărie pot avea probleme în a-și identifica propriile stări. Acești adulți pot deveni pricepuți în a citi emoțiile altora, dar propriile emoții rămân neclare și greu de exprimat. Trăirile intense pot apărea brusc, fără avertisment, și devin uneori dificil de controlat.
Neglijența emoțională timpurie are efecte subtile și tăcute, dar dăunătoare. Durerea cauzată de traumele din copilărie nu dispare de la sine, ci poate alimenta probleme de furie și agresivitate la vârsta adultă. Emoțiile negestionate din copilărie se acumulează și pot izbucni în momente nepotrivite.
Conformism și teamă de respingere
Al treilea tipar este tendința de a ceda în fața celorlalți, acceptând lucruri cu care nu sunt de acord. Acești adulți pot râde de glume care nu îi amuză și pot pune nevoile altora înaintea propriilor preferințe. Principalul motiv este o nevoie profundă de a fi acceptați. Excluderea trăită în copilărie îi determină să facă orice pentru a evita repetarea acestei experiențe. A se conforma devine mai important decât a fi autentici.
Al patrulea tipar, poate cel mai dureros, este tendința de a rupe relațiile – amoroase sau de prietenie – tocmai când acestea devin importante. Frica de abandon este mai puternică decât dorința de conexiune. Aceștia preferă să plece ei primii, înainte ca celălalt să o facă. Astfel, se apără de o durere pe care au trăit-o deja.
Psihologii subliniază că aceste tipare nu sunt defecte de caracter, ci răspunsuri adaptive la o copilărie în care nevoile emoționale nu au fost satisfăcute. Recunoașterea acestor tipare este primul pas spre vindecare.
Sursa: Descopera
