Războiul din Iran a adâncit fisurile în cadrul NATO, punând sub semnul întrebării viitorul alianței transatlantice. Disprețul fostului președinte american Donald Trump față de partenerii europeni, manifestat încă dinainte de primul său mandat, a atins cote alarmante. De la critici privind cheltuielile pentru apărare, până la amenințări privind preluarea Groenlandei, liderul american a ținut, în repetate rânduri, alianța în alertă.
Decizia aliaților NATO de a nu se alătura războiului lui Trump împotriva Iranului a accentuat tensiunile. Lipsa de sprijin a fost catalogată drept o pată pe alianță de către Trump, iar, la scurt timp, cancelarul german Friedrich Merz a subliniat că conflictul a constituit un test de rezistență transatlantică. Această situație ridică o întrebare crucială: poate supraviețui NATO fără sprijinul Statelor Unite ale Americii?
Pârghiile de presiune ale Casei Albe
Donald Trump nu poate retrage Statele Unite din NATO prin simplă decizie. Pentru a realiza acest lucru, ar necesita o majoritate de două treimi în Senatul SUA sau o lege a Congresului, scenarii puțin probabile. Cu toate acestea, el deține alte pârghii. SUA nu are nicio obligație de a interveni în ajutorul aliaților în cazul unui atac. Articolul 5 din tratat prevede apărarea colectivă, dar nu impune automat o reacție militară. Există, printre aliați, scepticism cu privire la posibilitatea ca Washingtonul să ofere, vreodată, asistență.
SUA ar putea, de asemenea, să retragă cele aproximativ 84.000 de trupe staționate în Europa. O astfel de decizie ar avea efecte devastatoare. Fostul ambasador al Italiei la NATO, Stefano Stefanini, a declarat că „nu are nevoie să părăsească NATO pentru a o submina; prin simplul fapt că spune că ar putea face acest lucru, el a erodat deja credibilitatea sa ca alianță eficientă”.
Cursa înarmării europene și vulnerabilitățile structurale
Invazia Rusiei în Ucraina a scos la iveală slăbiciunile din domeniul apărării europene și dependența de SUA. Acest lucru, coroborat cu tensiunile diplomatice din cadrul NATO, a determinat aliații europeni să investească mai mult în capacitățile de apărare. Între 2020 și 2025, cheltuielile de apărare ale statelor membre au crescut cu peste 62%.
Cu toate acestea, Europa este încă dependentă de SUA în domenii precum capacitatea de a lovi adânc în teritoriul inamic, informații, supraveghere și recunoaștere, capacități spațiale și apărare aeriană. Va dura un deceniu sau mai mult pentru a aborda aceste provocări, iar înlocuirea elementelor cheie ale capacităților militare convenționale ar putea costa aproximativ 1 trilion de dolari.
O „NATO europeană” viabilă?
Unii experți cred că o „NATO europeană” este posibilă. Potrivit Minnei Alander, aliniată Centrului pentru Studii Est-Europene din cadrul Institutului Suedez de Afaceri Internaționale, NATO a evoluat într-o structură de cooperare militară între țările europene. Prin urmare, NATO ar putea supraviețui, chiar și în cazul unei retrageri a SUA, deoarece membrii europeni au un interes în menținerea sa.
Generalul Carsten Breuer, șeful apărării germane, estimează că Rusia ar putea să-și refacă forțele până în 2029, reprezentând o amenințare reală pentru teritoriul NATO. Alții consideră că Moscova ar putea reprezenta un pericol chiar mai devreme, posibil în 2027.
Decizia de a nu se implica, pe deplin, în criza din Orientul Mijlociu a alimentat dezbaterile privind rolul alianței și distribuția responsabilităților.
