Conform Descopera: Muzica country, adesea asociată cu instrumente precum banjo-ul și cu povești despre munți și viața rurală americană, ascunde o istorie mult mai complexă și diversă decât ar crede mulți. De la rădăcini africane la influențe neașteptate din alte genuri muzicale, evoluția sa este marcată de contribuții din partea unor artiști adesea uitați sau ignorați de curentul principal.
Rădăcini africane și drumul banjo-ului spre America
Instrumentul care a devenit emblematic pentru muzica country, banjo-ul, are o origine profund africană. Acesta își trage rădăcinile din instrumente cu coarde tradiționale din Africa de Vest, precum akonting-ul, utilizat de poporul Jola din regiunea Senegambia. Deși africanii deportați în America nu și-au putut aduce instrumentele cu ei, au păstrat tehnicile de construcție și de interpretare. În Caraibe, aceste tehnici au fost adaptate cu materialele disponibile, dând naștere unor forme timpurii ale banjo-ului.
Instrumentul a ajuns apoi în coloniile americane, unde a devenit inițial o tradiție afro-americană. Abia spre mijlocul secolului al XIX-lea, prin intermediul spectacolelor de tip minstrel – în care artiști albi imitau în mod caricatural cultura afro-americană – banjo-ul a fost adoptat pe scară largă de cultura populară albă. În acest proces, legătura sa cu tradițiile afro-americane a fost estompată, iar istoria sa africană a început să fie uitată.
Povești nespuse din culisele Grand Ole Opry și ale familiei Carter
Primul star afro-american al muzicii country și un artist de referință la Grand Ole Opry a fost DeFord Bailey. Un muzician talentat la armonică, Bailey, un bărbat de 1,47 metri, a fost nepotul unor foști sclavi. A devenit unul dintre cei mai populari artiști ai emisiunii radio WSM Barn Dance, care ulterior a devenit Grand Ole Opry, apărând pe scenă în seara în care emisiunea și-a primit numele, în 1927. În ciuda succesului său, Bailey a trebuit să navigheze legile dure ale segregării rasiale din Sud. A fost concediat de la Opry în 1941, în contextul unor dispute legate de drepturile de autor, iar motivele exacte ale concedierii, inclusiv posibila contribuție a discriminării rasiale, rămân subiect de dezbatere. A fost inclus postum în Country Music Hall of Fame în 2005.
O altă figură importantă, ale cărei contribuții au fost mult timp subestimate, este Lesley Riddle. Considerat un creator al multor cântece „tradiționale” ale familiei Carter, Riddle era un chitarist afro-american din Tennessee. A. P. Carter l-a recrutat în anii 1920 pentru a-l ajuta să descopere noi cântece. Riddle avea o memorie muzicală excepțională și a fost esențial în păstrarea melodiilor descoperite, oferind în același timp familiei Carter tehnica de chitară „Carter picking” și contribuind cu numeroase cântece la repertoriul lor. Din cauza segregării, Riddle nu a putut înregistra sau cânta alături de familie. Unul dintre cântecele sale, „Lonesome for You”, scris în 1930, i-a fost cedat în schimbul unei proteze pentru picior.
Inovații timpurii și succese neașteptate
Primul mare hit al muzicii country înregistrate pe disc a fost realizat de un cântăreț cu pregătire de operă. Marion Try Slaughter, cunoscut ca Vernon Dalhart, a înregistrat în 1924 pentru Victor cântecele „The Wreck of the Old 97” și „The Prisoner’s Song”. Aceste două înregistrări au transformat discul într-un best-seller, depășind un milion de exemplare vândute și deschizând calea pentru ceea ce era denumit la acea vreme „hillbilly music”. Succesul lui Dalhart a demonstrat existența unei piețe naționale semnificative pentru acest gen muzical.
Chiar și piese devenite clasice au avut un drum dificil spre succes. Cântecul „Crazy”, scris de un Willie Nelson aproape necunoscut, a fost refuzat inițial de o casă de discuri. Piesa a ajuns în cele din urmă la Patsy Cline, care a înregistrat-o în 1961, în timp ce se recupera după un accident grav de mașină. „Crazy” a devenit un succes uriaș, atingând locul doi în topurile country și locul nouă în topurile pop, consacrându-l pe Willie Nelson ca un compozitor de succes și pe Patsy Cline ca o legendă a muzicii country.
Hank Williams, un alt nume iconic, a fost dat afară de la Grand Ole Opry în 1952 din cauza problemelor sale cu alcoolul și a absențelor frecvente. Termenul „bluegrass” provine de la numele trupei lui Bill Monroe, Blue Grass Boys, o poreclă inspirată de statul Kentucky. Vernon Dalhart, pe lângă succesul său cu „The Prisoner’s Song”, a înregistrat sute de piese sub diverse pseudonime.
Sursa: Descopera
