Descoperiri arheologice recente din Turcia dezvăluie un important centru de pelerinaj bizantin
O serie de descoperiri arheologice din centrul Anatoliei, zona cunoscută istoric drept Binbir Kilise („Cele o mie și una de biserici”), schimbă felul în care experții înțeleg peisajul religios al regiunii. Cercetătorii au identificat cel puțin 15 biserici și capele noi, sugerând că zona a fost un punct important de pelerinaj în perioada bizantină. Studiul se concentrează pe arhitectura religioasă creștină timpurie și bizantină de pe versanții masivului vulcanic Karadağ.
O rețea complexă de așezări religioase
Situl arheologic nu pare să fie limitat la o singură așezare sau un complex monastic izolat. Cercetările indică o rețea interconectată de așezări, răspândite pe terenul accidentat. Structurile nou descoperite includ biserici mici, capele și alte vestigii arhitecturale, demonstrând amploarea vieții religioase din zonă. S-au găsit și elemente asociate, precum sisteme de cisterne și spații de cult în aer liber, alături de inscripții și morminte.
De asemenea, cercetătorii au descoperit peșteri naturale sau parțial amenajate, utilizate ca locuri de retragere ascetică, unele dintre ele având cruci sculptate. Aceste descoperiri conturează un peisaj spiritual specific vieții religioase bizantine timpurii.
Semnificația numelui „Binbir Kilise”
Denumirea „Cele o mie și una de biserici” nu trebuie înțeleasă literal. Termenul „binbir” în limba turcă sugerează abundență sau multiplicitate, similar cu ideea de „nesfârșit de multe”. Numele reflectă densitatea mare a clădirilor religioase din regiunea Karadağ. Exploratorii, încă din secolul al XIX-lea, au documentat numărul mare de biserici, mănăstiri și capele de pe versanții vulcanici. Astăzi, termenul descrie o realitate arheologică extinsă, o topografie sacră modelată de secole de activitate creștină.
S-a sugerat că situl a fost mult mai mult decât un centru religios local. Dimensiunea sa, diversitatea arhitecturală și infrastructura bine organizată sugerează o destinație importantă de pelerinaj în perioada bizantină. Pelerinii din Anatolia ar fi fost atrași de comunitățile monastice, de spațiile sacre și posibil de relicve sau tradiții de cult locale. Prezența inscripțiilor poate oferi detalii despre credincioși, donatori și autorități religioase.
S-a descoperit o monedă din perioada selgiucidă, indicând că cel puțin o parte a așezării a rămas activă și în perioada islamică medievală. Documentele istorice indică faptul că, până în secolul al XV-lea, populațiile din regiunea Karaman, inclusiv comunități musulmane și nemusulmane, au fost relocate în Balcani. Această schimbare demografică ar putea explica abandonarea treptată a așezărilor din Karadağ.
