Statele Unite continuă să-și pună în practică strategiile de modernizare a energiei nucleare, iar cel mai recent exemplu vine din demonstrația reușită de transport al primului microreactor nuclear prin aer. Un reactor extrem de compact, construit de compania Valar Atomics, a fost încărcat la bordul unui avion militar C-17 și dus de pe coasta Californiei la baza aeriană Hill din Utah, fără a fi încărcat cu combustibil nuclear, dar cu un impact simbolic clar pentru industria energetică și militară.
Această manevră reprezintă, conform oficialilor de la Washington, un pas major în demonstrarea rapidității și logisticii pe care o poate oferi tehnologia reactoarelor mici, portabile. Deși nu este primul pas în dezvoltarea acestei tehnologii, mutarea în sine semnalează intenția Statelor Unite de a reinventa modul în care energia nucleară poate fi utilizată în scenarii de urgență, operațiuni militare sau zone izolate, fără a fi dependent de infrastructuri tradiționale sau transporturi de combustibil vulnerabile.
### Microreactorii, o soluție modernă pentru sateliți și zone izolate
Microreactoarele au fost promovate ca o alternativă viabilă și mai sigură față de generatorii diesel, în special pentru regiuni greu accesibile sau pentru situații de criză. Capacitatea de a fi transportate rapid și de a oferi electricitate pentru câteva mii de locuințe face ca aceste sisteme să fie extrem de atractive pentru armate și guverne, în contextul unui mediu geopolitic din ce în ce mai complex. În plus, în condițiile în care cererea globală de energie crește, iar nevoia de autonomie energetică este tot mai acută, astfel de tehnologii promit să reducă dependența de infrastructurile grele și vulnerabile.
Administrația Trump a impulsionat de-a lungul anilor proiecte menite să accelereze dezvoltarea reacțiilor nucleare de mici dimensiuni, considerând aceste tehnologii ca răspuns atât la criza energetică, cât și la nevoia de securitate națională. Conform planurilor oficiale, cel puțin trei astfel de reactoare ar urma să atingă „criticitatea” până la mijlocul anului 2026, moment în care reacția nucleară devine autosusținută și poate furniza energie fără intervenție exterioară.
### Beneficii și provocări: între inovație și dileme asumate
Reactorul transportat recent, de mărimea unui minivan, are o putere estimată de circa 5 megawați, suficient, conform companiei, pentru alimentarea a aproximativ 5.000 de case. Contractul pentru teste pe teren va începe în iulie 2026, cu planuri de extindere treptată a capacităților și, ulterior, comercializarea publică începând din 2028. Potențialul de a avea o sursă de energie rapid implementabilă a fost salutată ca o revoluție în domeniu, dar nu lipsesc îngrijorările legate de siguranță și gestionarea deșeurilor radioactive.
Criticii, precum Edwin Lyman de la Union of Concerned Scientists, avertizează că aceste microreactoare pot avea costuri de operare superiori reactoarelor mari sau energiilor regenerabile și ridică semne de întrebare cu privire la gestionarea pe termen lung a deșeurilor. În timp ce tehnologia poate fi mutată rapid, povara de deșeuri radioactive rămasă poate continua să reprezinte o problemă de mediu și de securitate pentru decenii.
Compania și departamentul de energie din SUA declară că se poartă discuții cu mai multe state, inclusiv Utah, despre opțiuni de depozitare sigură și de reprocesare a combustibilului, dar aceste procese implică obstacole legislative și tehnice considerabile. În plus, riscul ca aceste sisteme compacte să fie utilizate în scopuri militare sau de control al unor zone sensibile atrage controverse privind controlul și reglementarea tehnologiei.
Pe măsură ce Statele Unite își continuă eforturile de a integra reactoarele mici în peisajul energetic, se conturează și un nou vegan de provocări: de la asigurarea siguranței și a sustenabilității, până la abordarea problemelor legate de deșeurile radioactive și impactul geopolitic. Într-un context internațional în care energiile regenerabile și tehnologia nucleară sunt tot mai considerate chei pentru viitor, evoluțiile din SUA vor fi urmărite cu interes, pe fundalul unui mediu energetic și geopolitic în continuă schimbare.
