Rusia pare să fi ratat cursa pentru Lună, conform unei analize recente. Deși dispune de resurse și expertiză, industria spațială rusă nu a reușit să stabilească parteneriate avantajoase cu Statele Unite sau China. Analiza, semnată de Georgy Trishkin, subliniază eșecul Rusiei de a se integra în programele de explorare lunară conduse de marile puteri.
Oportunitatea ratată de Rusia
Statele Unite și China se află într-o competiție acerbă pentru supremația în cea de-a doua cursă lunară, ambele țări țintind să trimită oameni pe Lună până la sfârșitul anului 2028. Misiunea Artemis II a Statelor Unite a reconfirmat ambițiile americane în acest domeniu, cu lansarea unei rachete super-grele și a navei spațiale Orion. Planurile includ și o misiune ulterioară, Artemis IV, care ar urma să aterizeze pe Lună.
În timp ce Statele Unite și China avansează rapid, participarea cosmonauților ruși la aceste programe pare incertă. Rusia nu și-a pierdut interesul pentru Lună, dar propria industrie spațială se confruntă cu stagnare și subfinanțare. Un eșec recent, precum prăbușirea navei spațiale Luna-25 în timpul unei încercări de aselenizare, a forțat revizuirea planurilor și amânarea misiunilor. Potrivit analistului Georgy Trishkin, Rusia nu are în prezent nave spațiale lunare, rachete super-grele sau sisteme de aterizare, ceea ce o împiedică să concureze pe picior de egalitate. Rusia a fost depășită de ambițiile Chinei, care dezvoltă sisteme și soluții proprii.
China, o strategie coerentă
Explorarea Lunii a devenit mai atractivă odată cu descoperirea urmelor de gheață în craterele din polul său sud. Prezența apei rezolvă mai multe probleme, hidrogenul și oxigenul rezultate putând fi folosite pentru combustibilul rachetelor. China beneficiază de avantajul unei strategii clare și unificate, cu institute și agenții științifice naționale care colaborează cu contractori privați.
În 2017, Rusia și Statele Unite au discutat un acord de cooperare pentru crearea unei stații internaționale pe orbita lunară, Lunar Gateway. Aceasta ar fi trebuit să servească drept punct de tranzit pentru astronauți și experimente științifice. Din cauza lipsei de resurse financiare și a problemelor tehnice, Rusia nu a putut să-și asume statutul de partener egal în acest proiect. Negocierile au ajuns într-un impas, iar Emiratele Arabe Unite au preluat o parte din responsabilități.
Unde se situează Rusia acum?
Rusia are încă potențialul de a juca un rol semnificativ în explorarea lunară, mai ales în domeniul energiei nucleare. Experiența sa în construirea de centrale nucleare ar putea fi utilă pentru bazele lunare. Cu toate acestea, Rusia pare să încerce să joace „la două capete”, colaborând cu partenerii americani pe Stația Spațială Internațională, dar stabilind în același timp relații cu China.
Conform analistului Georgy Trishkin, Rusia pare să rămână în urmă. Singurul avantaj major pe care Moscova îl are în cursa pentru Lună este potențialul său de a genera energie nucleară în spațiu. În primăvara anului 2025, Rusia și China au semnat un memorandum de cooperare pentru a crea o centrală lunară până în 2036.
