O descoperire care pare să dea o nouă strălucire misterelor din trecutul explorării lunare a fost făcută recent de cercetători folosind inteligența artificială. Conform cercetărilor recent publicate, un orbiter lunar al NASA ar fi identificat poziția posibila a modulului de aselenizare al misiunii sovietice Luna 9, dispărută de aproape șase decenii. Dacă această teorie se va dovedi corectă, va reprezenta o reconfirmare importantă a potențialului tehnologiei moderne în decriptarea unor mistere vechi de decenii.
O misiune istorică și o dispariție enigmatică
Luna 9, lansată pe 31 ianuarie 1966 de către Uniunea Sovietică, a făcut istorie ca prima navă spațială care a reușit o aselenizare controlată și, mai mult, a transmis primele imagini de pe suprafața Lunii. Cu toate acestea, după doar trei zile de funcționare cu baterii, semnalele s-au stins, iar modulul a fost considerat pierdut, chiar dacă autoritățile sovietice au încercat să ofere coordonate estimative ale locului de aterizare. În ciuda eforturilor ulterioare, imaginile mai detaliate ale Lunii nu au confirmat niciodată poziția exactă a modulului, iar continuitatea istoriei acestei misiuni a rămas o enigmă pentru specialiști.
Cum a fost reluată căutarea cu ajutorul AI
În ultimele ani, tehnologiile avansate de imagistică și învățare automată au început să fie utilizate în eforturile de cartografiere a suprafeței lunare. În acest context, cercetătorii au analizat imaginile colectate de Lunar Reconnaissance Orbiter Camera (LROC) a NASA, care a operat din 2009 și oferă imagini cu o rezoluție extrem de precisă, chiar și de până la 0,25 metri pe pixel. Însă, din cauza reliefului neregulat și a iluminării variabile, identificarea obiectelor mici, precum echipamentele de pe misiuni anterioare, rămâne dificilă.
Pentru a depăși aceste obstacole, echipa de cercetare a antrenat un model de învățare automată, numit YOLO-ETA, destinat special detectării artefactelor lunare. Această tehnologie a reușit să recunoască situri de aselenizare cunoscute, precum cel al misiunii Luna 16, și a fost aplicată pentru căutarea asupra locului presupus de Luna 9. În urma analizei, sistemul a identificat mai multe obiecte candidate în zona 7,03° N, –64,33° E, situație care corespunde unor topografii și dispersii descrise în arhivele misiunii.
*Rezultate promițătoare, dar încă neechivoc
Deși această descoperire este considerată extrem de promițătoare, cercetătorii insistă asupra faptului că nu reprezintă o dovadă definitivă a poziției modulului Luna 9. În prezent, se recomandă ca următoarele eforturi să vizeze o prospecțiune mai amănunțită cu ajutorul tehnologiei orbitale moderne sau viitoare, pentru a valida aceste rezultate. Studiul, publicat recent într-o revistă europeană de specialitate, evidențiază în același timp evoluția rapidă a aplicării inteligenței artificiale în domeniul explorării spațiale, ilustrând modul în care sistemele de deep learning pot sprijini misiuni de investigație și recuperare a artefactelor din trecut.
Privirea spre viitor
Pe măsură ce tehnologia evoluează, tot mai multe misiuni și studii vor fi dependente de algoritmi avansați pentru a descifra misterele din spatele imaginilor capturate de sateliți și orbiteri. În cazul specific al Luna 9, o confirmare a poziției sale ar putea varia atât de la o descoperire istorică, cât și de la o piedică în calea unei înțelegeri mai complete a felului în care s-a desfășurat explorarea spațială în epoca sovietică. Odată ce resursele și tehnologia permit, următorii pași vor include mai multă cartografiere și interpretare a relicvelor vechi, deschizând astfel o nouă etapă în istoria deconspirării misterelor lunare. În contextul actual, inteligența artificială nu mai reprezintă doar un ajutor, ci devine un partener indispensabil pentru explorarea și înțelegerea universului.
