Uniunea Europeană a introdus, de la 1 iunie 2024, reguli de ecodesign menite să prelungească durata de viață a smartphone-urilor și să reducă risipa electronică, însă aparenta claritate a acestor măsuri este amenințată de o interpretare surprinzătoare a textului legal. În practică, anumite clause din regulament pot permis producătorilor să comercializeze telefoane care nu mai primesc actualizări majore de Android, oferindu-le doar patch-uri de securitate pentru o perioadă de cinci ani. Astfel, posibilitatea ca dispozitivele să rămână blocată pe o anumită versiune de sistem de operare, fără upgrade-uri de funcții și interfață, răsfrânge o ambiguitate critică în noua legislație.
### Ambiguitatea legislației și exemplul Motorola
Problema a fost adusă în prim-plan de cazul Motorola, care a lansat modele recente precum Moto G17, fără a promite actualizări la versiunile noi de Android. În schimb, compania oferă doar patch-uri de securitate timp de cinci ani de la data lansării, fără a fi clar dacă această politică respectă sau nu spiritul regulamentului european. Într-adevăr, Regulamentul (UE) 2023/1670, adoptat de Comisia Europeană, face referire la obligația producătorilor de a furniza actualizări gratuite pentru cel puțin cinci ani, dar numai în cazul în care aceștia aleg să lanseze astfel de actualizări, inclusiv pentru corectarea vulnerabilităților.
Această formulare, folosind condiționalul „dacă”, a stârnit întrebări și discuții în domeniu. Interpretarea oficială lasă loc pentru ca producătorii să ofere doar patch-uri de securitate, fără a fi obligați să lanseze actualizări majore de sistem. Cu alte cuvinte, telefonul poate fi „beta” și să rămână blocat pe versiunea de Android din momentul lansării, fără posibilitatea de upgrade la funcții noi sau interfață actualizată. În ciuda eforturilor unor giganți precum Samsung sau Google, care promit până la șapte ani de suport software, această situație deschide calea unor practici diferite în industrie.
### Implicațiile pentru consumatori și viitorul suportului software
Pentru consumatori, această libertate legislativă înseamnă că achiziționarea unui telefon poate veni cu surpriza dezamăgitoare că dispozitivul lor va rămâne blocat pe o anumită versiune de Android, fără a beneficia de funcții noi sau îmbunătățiri de performanță. În plus, dacă producătorul nu oferă actualizări majore, utilizatorii pot fi nevoiți să trăiască cu vulnerabilitățile unei versiuni vechi de sistem, chiar dacă beneficiază de patch-uri de securitate.
Discuția a fost deja amplificatată de autoritățile naționale. De exemplu, în Finlanda, oficialii au confirmat că lectura potrivit căreia producătorii nu sunt obligați să creeze update-uri, ci doar să le distribuie dacă aleg să le lanseze, este corectă. Menținerea suportului software în aceste condiții nu mai aparține strict cadrului legal, ci devine o chestiune de reguli comerciale și etică profesională. În același timp, reprezentanți ai industriei și experți computerizatori cer clarificări clare din partea Comisiei Europene pentru a evita ca această situație să devină un precedent periculos, favorizând strategii mai ieftine și mai puțin orientate spre sustenabilitate.
Se ridică, astfel, întrebarea dacă noile reguli de ecodesign vor putea avea efectul scontat, sau dacă vor deveni, de fapt, un instrument legislativ care să permită în continuare practici de „blocat” a actualizărilor. În lipsa unor clarificări oficiale și a unor reguli mai ferme, consumatorii se pot trezi în situația în care să descopere în mod surprinzător că telefonul lor, deși aproape nou, nu va primi niciodată upgrade-uri de sistem mai avansate, ci doar patch-uri de securitate.
Deși legislația își propunea să extindă timpul de funcționare a dispozitivelor mobile, interpretarea și aplicarea acestor reguli vor decide dacă și cât vor reuși să reducă efectele epuizării rapide a telefoanelor, sau dacă vor lăsa spațiu pentru ca producătorii să continue practicile de „înghețare” a software-ului, în ideea de a schimba hardware-ul mai frecvent și de a menține vânzările active. Rămâne însă de văzut dacă au aceeași dorință și autoritățile europene, dar și dacă consumatorii vor putea, în final, să aleagă dispozitive mai sustenabile și mai transparente.
