Descoperire şocantă despre dispariţia lacurilor din Tibet şi potenţialul lor de a declanşa cutremure
O echipă de cercetători din China a identificat o posibilă conexiune extrem de importantă între dispariţia mai multor lacuri din sudul Tibetului şi apariţia unor seisme majore în regiune. Concluziile studiului recent, publicat la începutul acestui an, sugerează că fenomenul natural ar putea fi mult mai complex decât se credea până acum, ameninţând să schimbe modul în care înţelegem procesul de producere a cutremurelor în zonele montane.
Lacurile dispărute şi magma subterană — o legătură „fină” şi periculoasă
Profesorii chinezi care au realizat cercetarea susţin că, în urma unor studii geofizice detaliate, în special prin analiza sedimikelor şi a datelor satelitare, a rezultat că anumite lacuri din sudul Tibetului au fost recent „absente” din peisaj. Potrivit acestora, aceste lacuri au fost alimentate de curenţi de apă proveniţi din glaciaţiuni, dar au dispărut în ultimii ani din cauza schimbărilor climatice accelerate. Însă, în spatele acestei dispariţii, se ascunde o explicaţie mult mai complicată.
Se pare că lacurile dispărute erau conectate, într-un mod subtil, la falii şi zone de tensiune în scoarţa terestră. În timpul cercetărilor, oamenii de ştiinţă au descoperit că absenţa acestor lacuri poate fi considerată un semnal de „trezire” a unei activităţi tectonice ascunse. „Dispariţia lacurilor a permis, practic, eliberarea unor tensiuni acumulate într-un ansamblu de falii vechi, în timp ce acestea erau „închis” de nivelul de apă,” explică unul dintre cercetători.
Această interpretare contrazice teoria clasică, conform căreia cutremurele apar exclusiv ca urmare a stresului acumulat în scoarța terestră în timpul plăcii tectonice. În schimb, studiul sugerează că, în anumite condiţii, dispariţia lacurilor poate deveni un factor declanşator, cu potenţial de a genera cutremure de amploare.
Terenul „înălţat”, lacurile ca verigi de siguranţă naturale
Relief-ul Tibetului, cunoscut pentru munţii săi înalţi şi vastul sistem de plateau, a fost mereu un punct de interes pentru geologi, având în vedere frecvenţa ridicată a seismelor. Cu toate acestea, legătura dintre fenomenele naturale de dispare ere a lacurilor şi activitatea seismică nu a fost încă pe deplin înţeleasă până acum.
În ultimii ani, tot mai mulţi specialişti alarmau cu privire la schimbările rapide ale mediului, dar această cercetare aduce în faţa comunităţii ştiinţifice noi perspective. În ultima perioadă, climatici, lacurile din sudul Tibetului au fost extrem de afectate de topirea glaciaţiilor, însă variabilele naturale şi cele generate de activitatea tectonică se pare că sunt mult mai interconectate decât s-a crezut anterior. Dispariţia acestor bălţi pare să fie doar începutul unui proces mai amplu, la limita dintre climatologie, geofizică şi geografie.
Implicaţii pentru previzionarea cutremurelor în zona Himalaya
Descoperirea acestor corelaţii ar putea schimba radical modul în care se fac previziunile seismice. Până acum, specialiştii se bazau pe măsurători ale stresului tectonic, pe istoria seismică, pe activitatea vulcanică, dar nu și pe dinamica reliefului și a lacurilor. Dacă această ipoteză se confirmă și în cazul altor regiuni, atunci monitorizarea lacurilor dispărute devine esenţială pentru prognoza cutremurelor majore.
Pentru moment, cercetătorii chinezi insistă asupra faptului că interpretările lor trebuie corroborate de studii suplimentare, însă impactul acestei descoperiri rămâne unul senzaţional, deschizând noi perspective în înţelegerea evenimentelor naturale catastrofale din Himalaya. Într-un context global în care efectele schimbărilor climatice devin tot mai evidente, această relaţie între mediul natural şi activitatea seismică pare să fie un indicator crucial al vulnerabilităţii regiunii.
Pe măsură ce cercetările continuă, lumea aşteaptă cu interes noi rezultate care să clarifice dacă acest mecanism despre care s-a vorbit în studiul recent devine realitatea dominantă în geologia Himalayană sau rămâne o ipoteză inovatoare, dar provizorie. În orice caz, legătura dintre lacuri, falii și cutremure capătă, de acum înainte, un nou nivel de importanţă, iar monitorizarea lor devine o prioritate pentru zonele vulnerabile din India, Nepal și Tibet.
