Conform The Guardian: Artista japoneză Yayoi Kusama, un fenomen global, a murit la 97 de ani
Artista japoneză Yayoi KUSAMA, cunoscută la nivel mondial pentru instalațiile sale cu buline și camerele de oglinzi infinite, a decedat la vârsta de 97 de ani. Decesul s-a produs pe 14 august într-un spital din TOKIO, a anunțat compania sa, Yayoi KUSAMA Inc., într-un comunicat remis joi.
nn
„Pe parcursul unei vieți extraordinare, dedicată în întregime creației artistice, KUSAMA a urmărit o carieră aclamată internațional ca artistă de avangardă, a cărei practică creativă a cuprins arta vizuală, performance-ul, ficțiunea și poezia,” se arată în declarația companiei. Artista a continuat să picteze până în ultimele zile, explorând teme precum dragostea eternă și sufletul nemuritor.
nn
Reprezentativă prin peruca sa roșie aprinsă, KUSAMA a devenit faimoasă pentru schemele sale de culori psihedelice și instalațiile sale de tip „infinity mirror room”. Acestea au atras un public numeros, în special în era rețelelor sociale, expoziția sa din 2024 din AUSTRALIA devenind cea mai populară din istoria țării. Totuși, KUSAMA a explorat aceste teme încă de tânără, în anii 1960, înainte de o perioadă de anonimat.
De la halucinații la faima mondială
Născută în MATSUMOTO, Japonia, în 1929, KUSAMA a avut o copilărie dificilă, marcată de abuzul mamei și infidelitatea tatălui. Provine dintr-o familie bogată ce deținea pepiniere, iar artista își amintește cum desena flori, în ciuda opoziției mamei. Încă din copilărie, KUSAMA a început să aibă halucinații, florile părând să prindă viață și să-i vorbească. Desenul a devenit modul său de a face față acestor experiențe.
nn
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la vârsta de 13 ani, a fost conscripută pentru a produce țesături pentru parașutele armatei japoneze. Ulterior, a studiat nihonga, un stil tradițional japonez de pictură, la KYOTO, dar a devenit frustrată de limitările acestuia. Respingând perspectiva unei căsătorii aranjate și a vieții de familie, KUSAMA a plecat în 1958 la NEW YORK. Acolo, a intrat în contact cu artistul și teoreticianul DONALD JUDD și a obținut un succes răsunător cu picturile sale „infinity net” – câmpuri vaste de buline aplicate cu impasto, întinse pe pânză. În 1962, și-a vândut primele lucrări artiștilor FRANK STELLA și JUDD cu 75 de dolari. În 2014, lucrarea sa „White No 28” s-a vândut cu 7,1 milioane de dolari la licitație, un record la acea vreme pentru o artistă în viață.
nn
În 1963, KUSAMA a început să creeze „soft sculptures” – obiecte de mobilier și alte elemente acoperite cu forme falice umplute cu material textil. Acestea reprezentau, spunea ea, încercarea sa de a-și vindeca aversiunea față de sex, o temă considerată tabu și rușinoasă în copilărie.
Controverse și recunoaștere tardivă
Deși a activat în sfera pop art-ului și a minimalismului, KUSAMA nu a fost pe deplin acceptată de lumea artistică. Artista a susținut adesea că multe dintre ideile sale din acea perioadă au fost preluate de artiști albi, bărbați, precum ANDY WARHOL, în timp ce ea a fost marginalizată din istoria artei.
nn
Lucrările lui KUSAMA au explorat frecvent conceptul de infinit și ideea de „auto-anihilare”, inspirată de halucinațiile sale. „Am privit modelele de flori roșii de pe fața de masă și, când am ridicat privirea, am văzut același model acoperind tavanul, ferestrele și pereții, și în cele din urmă totul în cameră, corpul meu și universul,” a explicat ea odată. „Am simțit că încep să mă auto-anihilez, să rotesc în infinitatea timpului nesfârșit și a absolutului spațiului, și să fiu redusă la neant.”
nn
La Bienala de la VENIȚIA din 1966, a prezentat instalația sa faimoasă „Narcissus Garden”, un „lac” de 1.500 de sfere reflectorizante. Când KUSAMA a început să vândă sferele cu 2 dolari fiecare, sub sloganul „Narcisismul tău de vânzare”, bienala a încercat să oprească expoziția.
nn
KUSAMA a dezvoltat o abilitate pentru controverse. „Happenings”-urile sale artistice au fost criticate deseori ca fiind simple provocări, însă declarațiile politice făcute prin intermediul lor par acum în avangardă. În 1968, a organizat prima „nuntă homosexuală” din NEW YORK și a spălat un steag sovietic „murdar” în fața sediului ONU, protestând împotriva invaziei Cehoslovaciei.
nn
În această perioadă, KUSAMA a avut o relație platonică, dar obsesivă, cu artistul outsider JOSEPH CORNELL, relație care a continuat chiar și după ce ea s-a întors în Japonia. A fost internată frecvent în spitale în perioada petrecută în NEW YORK, iar după moartea lui CORNELL în 1972, starea sa mentală s-a deteriorat și mai mult. În 1977, s-a internat voluntar într-un spital de psihiatrie din TOKIO, unde a urmat cursuri de art-terapie și a găsit stabilitatea necesară pentru a-și continua proiectele. A decis să locuiască acolo permanent, lucrând zilnic în studioul său din apropiere.
nn
Deși a publicat mai multe romane în anii 1980, interesul pentru KUSAMA părea să fi scăzut aproape complet la începutul anilor ’90. Recunoașterea care i-a lipsit în cariera artistică timpurie a venit însă mai târziu. În 1993, a creat o cameră oglindită plină cu mici sculpturi de dovleci pentru pavilionul japonez la Bienala de la VENIȚIA, primind aprecieri. Dovleacul, un motiv recurent în lucrările sale, precum „All the Eternal Love I Have for the Pumpkins” (2016), a apărut în viața ei la vârsta de 11 ani, când a avut impresia că un dovleac i-a vorbit.
nn
Instalațiile sale, bazate pe lucrarea din 1965 „Infinity Mirror Room: Phalli’s Field”, au captat atenția publicului la nivel global. Iluminarea colorată și dovlecii viu pictați au devenit un conținut ideal pentru INSTAGRAM. Expoziția sa din 2017 de la Muzeul HIRSHHORN din WASHINGTON DC a fost temporar închisă după ce un vizitator a deteriorat o operă încercând să-și facă un selfie.
nn
KUSAMA a beneficiat de retrospective la Muzeul de Artă Modernă din NEW YORK (1998), TATE MODERN din LONDRA (2012) și Muzeul HIRSHHORN (2017). Biletele pentru expozițiile sale se epuizau rapid, iar fanii stăteau ore în șir la coadă pentru a petrece 30 de secunde în interiorul instalațiilor sale. Chiar dacă unii critici au considerat-o cea mai populară artistă din lume, KUSAMA a crezut întotdeauna că locul său în istorie nu va fi decis de establishment-ul artistic. „Nu-mi pot imagina cum voi fi clasificată după moarte,” a declarat ea odată. „Îmi place să fiu un outsider.”
Sursa: The Guardian
