Judecătorii sub lupă: adevărul despre prescripție și imaginea publică a sistemului judiciar
Un membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), judecătorul Claudiu Drăgușin, a venit vineri cu clarificări referitoare la controversa legată de prescripție și modul în care opinia publică percepe activitatea justiției. În cadrul emisiunii „Off the Record” de la Mediafax, acesta a subliniat că dezbaterile actuale sunt mult prea simplificate și riscă să aducă prejudicii sistemului judiciar, făcând trimitere la percepția greșită că judecătorii ar fi cei care scapă corupți de justiție.
Prescripția: un subiect complicat, perceput eronat
Unul dintre cele mai sensibile subiecte în justiție îl reprezintă termenul de prescripție, care stabilește momentul în care anumite infracțiuni nu mai pot fi urmărite penal. În ultimul timp, această chestiune a fost adesea folosită pentru a critica deciziile judecătorilor, dacă hotărârile lor vin prea târziu sau dacă dosarele sunt soluționate după termenul legal. Drăgușin a explicat, însă, faptul că situația nu poate fi redusă la o simplă responsabilitate a judecătorilor.
„Toată retorica asta s-a descărcat în curtea judecătorilor. Imaginea publică a fost că judecătorii scapă corupții”, a afirmat acesta. În opinia sa, însă, cauza este mult mai complexă, iar sistemul are nevoie de reforme fundamentale și de o legislație clarificată pentru a evita astfel de situații. „La nivelul CSM este în lucru o analiză preliminară pe durata în care un dosar rămâne la parchet, durata în care rămâne la instanță”, adaugă Drăgușin, subliniind că nu este vorba doar despre vina procurorilor sau judecătorilor, ci despre o problemă systemică.
Responsabilitatea politică și întârzierile legislative
Un punct de vedere important ține de rolul Parlamentului, care în ultimii ani a fost acuzat fie de inacțiune, fie de lipsă de voință politică pentru a modifica legislația în domeniu. „Există o responsabilitate majoră a Parlamentului, care a stat patru ani fără să modifice legislația privind prescripția”, a spus judecătorul, adăugând că acest aspect a fost unul dintre factorii care au îngreunat procesul judiciar. Lipsa unor reglementări clare și adaptate realităților moderne a alimentat astfel percepția că justiția „lasă candidați” să scape, deși în realitate cauzele sunt mult mai nuanțate și legate de procese legislative și administrative.
Experiențe internaționale – cazul Italiei
Pentru a clarifica aceste dificultăți, Drăgușin a făcut trimitere și la experiența Italiei, unde problemele legate de prescripție au fost tot subiect de dezbatere. În Italia, multe dosare complexe și de mare amploare sunt de-a dreptul truncat de termenele legale, dar cauza nu este neapărat lipsa de voință a judecătorilor, ci complexitatea cauzelor, volumul și diversitatea probelor. „La noi, a ajuns discuția în spațiul public foarte simplificată. Că judecătorii scapă corupții”, a menționat el, explicând totodată că adevăratele cauze ale acestor situații sunt legate de termene foarte stricte, de volume mari de muncă și de proceduri complexe.
Contextul legislativ și dezbaterile publice
Un alt aspect important în analiza situației îl constituie lipsa unei legi actualizate, care să reglementeze modalitatea de gestionare a dosarelor în fazele lor finale. În România, procesul legislativ în domeniu a fost adesea blocat sau amânat, ceea ce a adus critici din partea multor actori din justiție. În ultimii ani, inițiative de reformare a legislației au fost respinse sau amânate, alimentând percepția că sistemul nu vrea, sau nu poate, să se reformeze în profunzime.
Perspectiva viitoare se axează pe demersuri concrete și pe dialogul între instituții. În timp ce opinia publică cere soluții rapide, judecătorii și factorii politici încearcă să găsească un echilibru între nevoia de responsabilitate și complexitatea proceselor judiciare. În această dinamică, clarificările și explicațiile făcute de Drăgușin adaugă un strat de realism, avertizând asupra faptului că simplificarea excesivă poate deteriora înțelesul adevărat al funcționării justiției și asupra faptului că doar reformele structurale vor putea readuce încrederea cetățenilor în sistem.
