Evaluare internă US indică îndoieli cu privire la capacitatea statului libanez de a disarma Hezbollah înainte de ofensiva israelo-americană
O evaluare secretă a serviciilor de informații ale Statelor Unite, dezvăluită recent, ridică semne de întrebare asupra eficienței eforturilor Libanului de a controla și disarma gruparea Hezbollah, cu puține zile înainte ca Israelul să lanseze o campanie aeriană împotriva acesteia. Concluziile din acest raport arată cât de puțină încredere au autoritățile israeliene în capacitatea propriului stat de a gestiona amenințarea de pe frontul nordic și despre cum evoluțiile din regiune pot escalada conflictul.
Îndoieli cu privire la controlul Hezbollah în Liban
Raportul intern, trimis la Washington pe 27 februarie, arată clar scepticismul în rândul oficialilor israelieni referitor la capacitatea guvernului libanez de a prelua controlul asupra Hezbollah. Conform documentului, Hezbollah își reconstituia rapid arsenalul militar, depășind cu mult eforturile forțelor armate libaneze de a-l limita, iar Beirutul și Damasc nu erau considerate de încredere pentru a limita această amenințare.
„Israelul nu crede că Hezbollah va renunța voluntar la armele sale”, afirmă raportul, subliniind creareii unei situații extrem de volatile. În plus, în ciuda încetării temporare a focului în noiembrie 2024, fondurile iraniene continuau să ajungă în secret către gruparea libaneză, prin Turcia și alte rute, alimentând rearmarea și consolidarea acesteia.
Reacția autorităților și implicațiile geopolitice
Drept răspuns la estimările din raport, Israelul a început, la trei zile după trimiterea cablului, o serie de atacuri aeriene în zona sud a Beirutului, unde Hezbollah controlează majoritatea zonelor. Oficialii israelieni exprimă o profundă îngrijorare față de creșterea influenței și a capacităților miliției libaneze, considerând că instabilitatea din Liban și fluxurile de armament ar putea destabiliza întreaga regiune.
De asemenea, raportul menționează că oficialii israelieni sunt extrem de preocupați de situația din Siria, unde președintele Bashar al-Assad pare incapabil sau dispus să controleze eficient forțele de securitate, ceea ce deschide noi posibilități pentru extinderea conflictului. Informațiile indică, totodată, o alarmă privind prezența militară turcă în Siria, pe care Israelul o percepe drept o amenințare strategică la adresa sa. Cu toate acestea, Ankara menține o poziție ambiguă, gestionând relațiile cu Israelul în mod dublu, în timp ce își întărește poziția militară în teren.
Impactul declarațiilor oficiale ale diplomatului american
Printre detaliile izbitoare ale raportului se află și declarațiile fostului ambasador al SUA în Israel, Mike Huckabee, un cunoscut susținător al cauzei sioniste, care a stârnit controverse majore prin pronunțări extrem de ample despre posibilitatea Israelului de a-și extinde teritoriile dincolo de granițele actuale. Huckabee a declarat, în contextul unor intervenții media, că ar fi “perfect” dacă Israelul ar prelua controlul asupra teritoriilor de la Nil până la Eufrat, ceea ce a atras critici din partea mai multor state arabe și musulmane.
Aceste declarații vin într-un moment în care diplomația regională s-a tensionat, iar tensiunile au escaladat ca urmare a noii campanii militare israeliene. Franța, Egipt și o serie de alte state și-au exprimat dezaprobarea față de astfel de poziții, subliniind că acestea complică și mai mult situația din regiune.
Ce se întâmplă în teren?
După atacurile israeliene, Hezbollah a ripostat pentru prima dată de la încetarea armei în 2024, lansând rachete înspre nordul Israelului, în timp ce forțele israeliene au bombardat puncte strategice în Beirut și împrejurimi. În același timp, premierul libanez Nawaf Salam a convocat o ședință de urgență a cabinetului, cerând grupării Hezbollah să își lase armele, solicitare însă fără rezultat concret până acum.
În plus, preponderența militarilor israelieni în zona de frontieră, inclusiv prezența unor așezări militare temporare în zona tampon de lângă Siria, continuă să fie un punct de tensiune critic. Oficialii israelieni mențin că aceste măsuri sunt necesare pentru apărarea națională, în ciuda criticilor internaționale.
Strategia și anticipările din spatele acestor evoluții indică o regiune în prag de noi conflicte, cu vechi alianțe și interese geopolitice în joc. În timp ce unii oficiali sincer doresc pace, alții par să transforme fiecare incident într-o oportunitate pentru extinderea influenței și a controlului teritorial. Într-o zonă atât de fragilă, orice pas greșit poate declanșa o spirală de violență, într-un context deja extrem de complicat.
