Iranul se pregătește pentru un război de lungă durată, în timp ce ofensiva coordonată dintre SUA și Israel continuă să atingă ținte strategice în regiune. Regimul teocratic insistă că nu intenționează să capituleze, utilizând în principal sisteme de rachete și drone pentru a-și apăra teritoriul, chiar dacă, până acum, a suferit pierderi semnificative de rang înalt. Între timp, conflictul se extinde cu violență și în zonele din afara Iranului, afectând atât infrastructura militară, cât și populația civilă.
Iranul: pregătiri pentru un război de durată
Ali Larijani, secretarul general al Consiliului Suprem de Securitate Națională, a reafirmat poziția Iranului, declarat în timpul celor trei zile de conflict că „Ne vom apăra, indiferent de costuri”. Iranul s-a plasat pe o poziție de rezistență, bazându-și în mare parte strategia pe sistemele sale de rachete și drone, dar și pe o pregătire pentru un conflict de durată. În pofida atacurilor dure din partea armatei americane și israeliene, regimul teocratic a rămas ferm. În aceste zile, Teheranul lansează rachete asupra bazelor americane din Golful Persic și asupra Israelului, încercând să compenseze pierderile inițiale.
Chiar dacă primele estimări indicau o stocare de circa 2.500 de rachete balistice, atacurile recente, precum și bombardamentele precision ale SUA și Israelului, au redus semnificativ aceste depozite. Imaginile satelitului arată că ținte precum bazele de rachete din Kermanshah, Karaj și Tabriz au fost ținta unor atacuri peste noapte, cu intrări prăbușite în tunelurile subterane, menite să protejeze armamentul. Experții cred că, deși Iranul a reușit să distrugă unele depozite și combinate de lansatoare mobile, încă păstrează un anumit nivel de capacitate de lansare, iar unele sisteme rămân probabil funcționale, ascunse sau disperse în toată țara.
Ce spun oficialii și militarii implicați
Amiralul Brad Cooper, șeful Comandamentului Central al SUA, a declarat că Iranul a lansat peste 500 de rachete balistice și 2.000 de drone până la data de 4 martie. El a atras atenția asupra faptului că Iranul nu discriminează în atacuri, riscând să atingă și civili, ceea ce a stârnit critici internaționale. În același timp, există ingrijorări cu privire la capacitatea Iranului de a-și menține rapid producția de drone. Potrivit unor rapoarte oficiale rusești, Teheranul poate produce în jur de 5.000 de drone lunar, iar acestea sunt relativ ieftine de fabricat – câteva mii de dolari pentru o singură unitate, comparativ cu costurile marilor sisteme anti-aeriene, precum Patriot, care se ridică la peste 2,5 milioane de dolari.
În presa internațională, experții subliniază că Iranul își extinde rapid și capacitatea de producție și dispersare a sistemelor de apărare și atac, folosind drone și rachete cu rază scurtă de acțiune. Imaginile satelitului și rapoartele de intelligence sugerează că Iranul a vizat infrastructura de comunicații și radar ale Statelor Unite în cel puțin șapte baze din regiune, încercând să slăbească coordonarea coaliției anti-iraniene.
Impactul asupra populației și a regiunii
Conflictele în desfășurare afectează profund civilizația și stabilitatea zonei. Organizația Națiunilor Unite a catalogat atacul împotriva unei școli din orașul Minab drept „absolut șocant”. Potrivit rapoartelor, în prima zi a conflictului, o școală primară a fost lovită, rezultând în moartea a 168 de copii și a unor adulți. Policlinici naționale și internaționale au cerut o anchetă respectivă, în timp ce Israelul a negat orice implicare directă în atac.
Populația iraniană suportă cel mai mult costul acestui război, fiind expusă zilnic la riscuri de atacuri și la deteriorarea condițiilor de trai. În timp ce oficialii occidentali susțin că atacurile sunt țintite, incidentul tragic de la Minab indică riscul unor daune colaterale severe asupra civililor, inclusiv în zonele urbane și rurale dens populate.
Pe măsură ce conflictul continuă, regiunea Golfului Persic rămâne în cea mai mare stare de alertă. Statul iranian pare să pregătească încă o etapă, iar comunitatea internațională monitorizează cu atenție evoluțiile, temându-se de o escaladare care ar putea să tulbure stabilitatea globală, mai ales în contextul dependentelor de energia din Orientul Mijlociu.
