Iranul se află în pericol de a rămâne fără capacitatea operațională de a lansa rachete balistice, pe fondul intensificării bombardamentelor israeliene și americane asupra infrastructurii militare iraniene. Potrivit unor experți militari, dacă situația continuă în același ritm, Iranul ar putea pierde, până la sfârșitul săptămânii, majoritatea lansatoarelor mobile, ceea ce ar avea un impact major asupra potențialului său de retaliere. În același timp, oficialii iranieni avertizează că nu vor ezita să intensifice atacurile, promițând o escaladare semnificativă în regiune.
Pierderi masive în rândul capacităților de lansare
Specialiștii în domeniul apărării subliniază că faza actuală a conflictului a făcut ravagii în arsenalul iranian. Matthew Savill, director la departamentul de științe militare al Royal United Services Institute (RUSI), afirmă că bombardamentele din ultimele zece zile au afectat grav capacitatea Iranului de a mai lansa rachete balistice. “Forțele israeliene și cele americane și-au concentrat eforturile asupra distrugerii lansatoarelor mobile, considerate puncte critice ale sistemului de atac al Iranului”, explică Savill.
Potrivit estimărilor israeliene, Teheranul dispune de aproximativ 150 de lansatoare în funcțiune, însă aceste cifre sunt în continuare supuse schimbărilor. Dacă distrugerile continuă în ritmul actual, Iranul ar putea să-și piardă, cel mult până la finalul săptămânii, aproape toate platformele mobile, ceea ce i-ar reduce drastic capacitatea de a lansa atacuri cu rachete balistice. “Este o situație alarmantă. Pierderile actuale pot duce la o slăbire semnificativă a forței de răspuns a Iranului”, adaugă experții.
Operațiuni militare fără precedent și impact geo-economic
Tensiunea a atins un nivel fără precedent în regiunea Iranului, Israelului și Statelor Unite, părțile desfășurând o campanie aeriană intensă. Israelul susține că Forțele de Apărare au lovit peste 3.000 de ținte în aproape toate provinciile Iranului, în cadrul a aproximativ 150 de valuri de atac. Numărul misiunilor aeriene a fost de peste 2.600, iar munițiile lansate se apropie de 6.500.
Această ofensivă masivă a făcut ca situația să devină comparabilă cu începutul Războiului din Golf din 1991, menționează Savill. În același timp, Statele Unite și Israelul și-au împărțit țintele geografice, Washington-ul concentrându-se pe sudul Iranului, în timp ce Tel Aviv-ul se focusează asupra regiilor din apropierea capitalei.
Expunerea infrastructurii cheie, precum sistemele de apărare de coastă, forțele navale și controlul asupra Strâmtorii Hormuz – o rută crucială pentru transportul petrolului mondial – a avut implicații directe asupra prețurilor mondiale ale petrolului, care au crescut semnificativ, atingând cele mai ridicate niveluri din ultimii șase ani.
Reacțiile și intențiile Iranului
Deși Iranul suferă pierderi mari, oficialii de la Teheran nu intenționează să recunoască o înfrângere. Președintele iranian Mohammad Bagher Qalibaf a declarat public că “Iranul nu căută un armistițiu și nu vrea să cedeze presiunii, pentru că trebuie să pedepsească agresorii pentru a le arăta că provocările trebuie evitate”.
În ciuda acestui discurs, liderii militari din Iran avertizează că vor intensifica atacurile cu rachete. Generalul-maior Majid Mousavi, comandant al Forței Aerospațiale a Gardienilor Revoluției Islamice, a subliniat că Iranul va folosi de acum înainte rachete având focoase cu o greutate de până la o tonă, pentru a da un răspuns mai dur statelor care susțin Israelul și SUA.
Reacția aliaților regionali și perspective de conflict extins
Reacțiile aliaților regionali ai Iranului sunt mixte, delimitate de divergențe strategice. Hezbollah din Liban a intensificat atacurile asupra Israelului în solidaritate cu Teheranul, dar se confruntă deja cu presiuni militare consistente din partea Israelului, care analizează posibilitatea unei invazii terestre în sudul Libanului.
În Irak, grupările apropiate Iranului sunt mai prudente și mai divizate, evitând implicarea directă în conflict. În schimb, rebelii Houthi din Yemen, deși prezenți pe larg în imaginea conflictului, au rămas cei mai imprevizibili, limitându-se până acum la demonstrații și declarații retorice, evitând o implicare activă.
De partea americană, oficialii admit că abilitatea Iranului de a răspunde cu atacuri cu rachete a fost semnificativ diminuată. Amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a declarat că numărul atacurilor cu rachete după începerea operațiunii a scăzut cu aproximativ 90%.
Liniile de tensiune sunt însă încă deschise, iar Iranul a promis că nu va recurge la încetarea focului, ci va intensifica atacurile. Președintele parlamentului iranian, Mohammad Bagher Qalibaf, a declarat că “Iranul nu caută armistițiu. Noi vom continua lupta și vom pedepsi orice agresiune.”
În timp ce războiul continuă să se desfășoare, imaginea unui conflict de amploare în regiune devine tot mai probabilă, iar prețul petrolului și stabilitatea geopolitică sunt tot mai expuse riscurilor. Iranul, deși slăbit pe termen scurt, păstrează încă în mânecă anumite resurse care ar putea împinge conflictul spre un nivel mai larg, dacă va dori.
