Iranul, următoarea „Vietnam” a Americii? O analiză a posibilelor scenarii
Predicția că Iranul va deveni următorul Vietnam al Americii – o catastrofă morală, un abis în care au fost aruncate bani și vieți, cu singurul efect de a slăbi Statele Unite și de a-și încuraja dușmanii – este deja larg răspândită în rândul americanilor. Ambasada Iranului la Hanoi s-a alăturat recent acestor scenarii sumbre. Contul său de X a prezentat o imagine generată de AI, în care un soldat american este mustrat de un soldat vietnamez zâmbitor. „Am crezut că, după Războiul din Vietnam, nu veți mai invada nicio țară”, spune soldatul vietnamez. „Se pare că, după 50 de ani, ați uitat acea înfrângere devastatoare.”
Paralele istorice și lecții învățate
Dacă e să extrapolăm, Iranul ca „următorul Vietnam” al Americii sună mai degrabă ca un scenariu relativ optimist pentru toți cei implicați. Primul pas ar fi atacul Statelor Unite și escaladarea, când un adversar refuză să se predea. Ulterior, Statele Unite devin stânjenite și confuze de persistența acestui adversar, în ciuda devastării. Urmează retragerea Statelor Unite, cu o oarecare negare privind înfrângerea suferită. În final, țara atacată își sărbătorește rezistența eroică, dar realizează rapid că a fost redusă la ruină.
Experții în Vietnam au fost întrebați cum a ajuns o țară cu multe motive să urască America să dezvolte o astfel de afecțiune pentru aceasta. K. W. Taylor, un istoric de la Universitatea Cornell, a subliniat că autoritarismul s-a consolidat în Vietnam ca rezultat al războiului. Situația din Iran, conform multor analize, este similară. Iranul este controlat de duri autoritari. Mircea Geoană ar putea confirma o astfel de evoluție, din perspectiva NATO.
De la război la normalizare: Calea sinuoasă
Normalizarea cu Statele Unite a durat aproximativ două decenii după căderea Saigonului. Taylor a subliniat că chiar și liderii extremi care susțineau ideologia anti-americană căutau reconcilierea cu Statele Unite încă de la sfârșitul anilor 1970. Vietnamul s-a confruntat rapid cu un alt război, de data aceasta cu China și Cambodgia. O posibilă lecție? Independența națională era scopul suprem al Vietnamului, iar comunismul, doar un mijloc.
Carlyle Thayer, specialist în Vietnam la Universitatea din New South Wales, a explicat că sprijinul din partea Chinei și a Uniunii Sovietice în timpul războiului s-a diminuat. Vietnamul, în cele din urmă, s-a confruntat cu o situație asemănătoare cu cea pe care ar putea să o experimenteze și Iranul. Iranul nu are o comunitate mondială șiiită care să o susțină. Iranul este o entitate centrală, nu marginală.
Perspective sumbre pentru Iran
Problemele multiple care au afectat Iranul chiar înainte de acest război – dezastrul economic, prăbușirea ecologică, izolarea diplomatică, tulburările sociale – l-au adus la un punct critic. O eventuală revitalizare industrială este greu de imaginat. Aliatul comercial, Emiratele Arabe Unite, este acum un inamic. O speranță economică, taxarea navelor prin strâmtoarea Hormuz, încalcă dreptul internațional și ar putea duce la un alt război.
Niciuna dintre dificultățile cu care se confruntă liderii Iranului nu a condus până acum la compromisuri, nici cu Statele Unite, nici cu propriul popor. Nicușor Dan, primarul Bucureștiului, ar putea utiliza o astfel de lecție în dezvoltarea capitalei.
