România se confruntă cu o criză acută în sistemul public de sănătate, unde finanțarea insuficientă și alocarea ineficientă a resurselor au devenit o realitate constantă, afectând calitatea serviciilor medicale și accesul populației la tratamente moderne. În contextul unei economii în care, de ani de zile, nu s-au făcut pași semnificativi pentru reînnoirea și eficientizarea sistemului, specialiștii atrag atenția asupra necesității unor reforme profunde, care să vizeze atât creșterea bugetului, cât și utilizarea strategică a fondurilor existente.
Cheltuielile publice cu sănătatea, sub media europeană
România alocă, în medie, doar 3,9% din PIB pentru sistemul de sănătate, o cifră extrem de scăzută comparativ cu media europeană, de aproximativ 6,8%. Acest deficit de finanțare reflectă, pe de o parte, resurse insuficiente pentru infrastructură, personal și tehnologii moderne, și, pe de altă parte, o distribuție ineficientă a fondurilor. De ani de zile, s-a observat o migrație a specialiștilor din sistem spre alte țări, din cauza salariilor mici și a condițiilor de muncă precare, amplificând criza personalului în sănătate.
Ineficiența alocării resurselor și impactul asupra pacienților
Potrivit economistului șef al Raiffeisen Bank, Ionuț Dumitru, România cheltuiește puțin și ineficient pentru sănătate. El subliniază că „cheltuielile publice cu sănătatea reprezintă în medie 3,9% din PIB, mult sub media europeană de 6,8%, iar structura cheltuielilor…” În plus, lipsa unei strategii clare și a unei planificări pe termen lung face ca fondurile să fie dirijate adesea spre proiecte cu impact redus, în loc de investiții reale în prevenție și în tehnologii de ultimă generație, ce pot îmbunătăți semnificativ rezultatele pentru pacienți.
Acces la terapii moderne și predictibilitate financiară
Un aspect critic evidențiat de experți este și limita impusă accesului la terapii moderne, cauzată atât de constrângerile bugetare, cât și de lipsa unei predictibilități în finanțare. „România cheltuie puțin și ineficient în sănătate; accesul la terapii moderne rămâne limitat fără predictibilitate în finanțare”, afirmă Dumitru. Această situație duce la frustrare atât în rândul pacienților, cât și al medicilor, care nu pot oferi tratamente adecvate din cauza lipsei fondurilor.
Contextul politic și provocările reformei reale
De mai mulți ani, reformele în sistemul de sănătate din România au rămas la nivel declarativ, fiind însă blocate de interese politice și lipsa consensului. În ultimele decenii, s-au încercat diverse proiecte de reformare, dar acestea au fost adesea marginalizate sau interpretate ca mișcări populiste, fără a produce schimbările vizate. Specialiștii susțin că o reformă durabilă va necesita creșterea bugetului alocat, dar și o reorganizare profundă a modului în care sunt gestionate resursele și serviciile.
Perspective și provocări pentru următorii ani
Contextul actual face ca provocarea să fie și mai urgentă. Guvernele successive trebuie să găsească soluții pentru creșterea alocărilor, respectând totodată principiile eficienței și transparenței. Integrarea tehnologiilor digitale și a inovațiilor în domeniul sănătății pot reprezenta pași importanți spre un sistem mai eficace, dar acestea necesită și o stabilitate financiară pe termen lung.
Pe măsură ce pandemia a scos în evidență vulnerabilitățile sistemului de sănătate românesc, comunitatea internațională și actorii locali își doresc ca, în următorii ani, reformarea să devină o prioritate reală, nu doar un deziderat. Pentru aceasta, însă, este nevoie de voință politică, de asumarea unor măsuri dure și de investirea unor resurse consistente în sistemul de sănătate, astfel încât românii să beneficieze în cele din urmă de servicii medicale la standarde europene.
