Ioan-Aurel Pop respinge acuzațiile de conspirație pentru un nou mandat la Academia Română
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a declarat joi că nu a orchestrat “nicio mașinațiune” în vederea obținerii unui nou mandat. În cadrul unei intervenții pentru AGERPRES, Pop a subliniat că a impus o limită de vârstă de 75 de ani, care restricționează candidaturile la două mandate. El a menționat că a ales să nu se mai candideze, dorind să anunțe că “mi-am făcut cele două mandate și a fost prea mult pentru mine chiar și așa”.
Controversa modificării Legii Academiei
Declarațiile lui Pop vin într-un moment de intensă controversă privind modificarea Legii nr. 752/2001, inițiată de un grup de parlamentari din PSD, PNL, AUR și de la minorități. Această inițiativă a stârnit critici din partea senatorului USR, Ștefan Pălărie, care a comparat situația cu “o altă Ordonanță 13”, sugerând că ar putea masca fapte penale care, în cazul adoptării legii, ar putea beneficia de o amnistie informală.
Pălărie a afirmat că “graba cu trecerea acestei legi ridică semne de întrebare”, sugerând că scopul real este altul decât îmbunătățirea situației legislative. Citizens au fost chemați să rămână vigilenți pentru a nu permite trecerea unei reglementări cu potențial dăunător.
Pe de altă parte, senatorul PSD Robert Cazanciuc, inițiator al propunerii legislative, a justificat modificările prin prisma necesității unei mai bune gestionări a patrimoniului Academiei Române. El a reafirmat că răspunderea pentru eventuale abuzuri este individuală și că noul cadru legal ar trebui să permită Academiei să-și îndeplinească menirea.
Unire sau sabotaj?
Ioan-Aurel Pop a exprimat îngrijorări în legătură cu impactul discuțiilor privind legea asupra relațiilor cu Academia de Științe a Moldovei. El a acuzat pe cei care se opun modificării legii că “vizează sabotarea unirii” între cele două academii. Această unire a fost subliniată într-o declarație comună recentă, semnată de președinții celor două instituții, în care se reafirmă importanța consolidării identității naționale și a unei cooperări durabile.
“Identitatea poporului de pe ambele maluri ale Prutului este românească, iar cele două Academii-surori au avut un rol fundamental în apărarea acestui adevăr”, a declarat Pop, subliniind necesitatea unei strategii coerente pentru realizarea unui viitor comun.
În acest context, modificările legislative propuse sunt prezentate de unii ca oportunitate de a reglementa și eficientiza activitățile academice, în timp ce alții le văd ca pe o amenințare la adresa integrității instituției.
Academia Română ar putea astfel juca un rol crucial în procesul de unire culturală, dar provocările legislative recente pun în pericol acest demers. Într-un moment în care relațiile dintre cele două țări devin din ce în ce mai importante, susținerea pentru o legislație favorabilă este esențială.
Dezbaterea este departe de a se încheia, iar impactul acestor modificări va fi cu siguranță resimțit în viitorul apropiat. Ioan-Aurel Pop, conștient de provocările pe care le aduce această situație, a decis să rămână ferm pe poziții, subliniind nevoia de unitate și coerență în viziunea asupra rolului Academiei.
