Ioan-Aurel Pop dezminte acuzațiile privind refuzul unei donații de la Brâncuși din perioada comunistă
Președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a venit joi cu o clarificare menită să pună punct speculațiilor privind o presupusă refuzare a unei donații de către instituție, despre care unele voci din mediul cultural și mass-media susțin că ar fi venit din partea marelui sculptor Constantin Brâncuși în perioada comunistă. Într-un comunicat oficial, șeful Academiei a afirmat categoric că aceste informații nu se confirmă și a făcut referire la documente istorice care atestă poziția instituției în acea vreme.
Documente din arhivele Academiei Române
Pop a subliniat importanța clarificării adevărului bazat pe documente și a adus în discuție procesul verbal al ședinței Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Artă a Academiei Române din 7 martie 1951. Acest document, despre care a spus că „poartă însemnele oficiale și reflectă decizia colectivă a membrilor academici de atunci,” contrazice ideea unui refuz categoric al unei lumi artistice sau a unui artist de talia lui Brâncuși.
„Nu există, în arhivele noastre, niciun act care să confirme că Academia Română ar fi refuzat o donație a sculptorului Constantin Brâncuși în perioada comunistă. Dimpotrivă, documentele ne arată o deschidere și o disponibilitate discutată în cadrul instituției, însă hotărârile au fost influențate de contextul politic și de strategia culturală a epocii,” a explicat Pop.
Contextul artelor și al relației cu comunismul
De-a lungul timpului, Brâncuși a fost un nume extrem de respectat internațional, fiind considerat unul dintre cei mai importanți artiști ai secolului XX. Cu toate acestea, în perioada comunistă, relația instituțiilor culturale din România cu opera sa a fost uneori tensionată, din cauza interpretărilor ideologice și a politicilor culturale impuse de regim.
Speculațiile despre o posibilă donație refuzată de Academia Română, în special din partea unui sculptor atât de reprezentativ, au apărut în spațiul public și au fost preluate de unele medii culturale, determinând reacții diverse. În acest context, declararea oficială a președintelui Ioan-Aurel Pop aduce clarificări esențiale pentru înțelegerea corectă a momentului și pentru corecta interpretare a relației dintre instituție și personalitatea lui Constantin Brâncuși.
Realitatea istorică și interpretarea modernă
Anul 1951, an de referință în declarațiile controversate, a fost o perioadă dificilă pentru toate domeniile culturale din România, marcată de control strict din partea regimului comunist. În această perioadă, asociațiile culturale și orice inițiativă privată sau individuală erau supuse cenzurii și supravegherii apropiate.
Potrivit documentelor, nu există niciun indiciu oficial că Academia Română, structură reprezentativă a univresului cultural național, ar fi respins o donație de la Brâncuși. De altfel, istoricul de artă și specialiștii din domeniu consideră că aceste informații trebuie interpretate cu precauție, având în vedere contextul politic și social al vremurilor.
Ce urmează?
Președintele Pop a menționat că, în prezent, Academia Română continuă să fie o instituție deschisă dialogului și promovării valorilor naționale, inclusiv ale artistului Constantin Brâncuși. În același timp, comunicatul emis joi servește și ca un avertisment asupra interpretărilor nefondate și a dezinformărilor ce pot influența percepția publicului larg asupra istoriei culturale.
Pe măsură ce cercetările istorice și arhivistice continuă, este de așteptat ca adevărul să se clarifice și mai mult. În momentul de față, însă, cei mai mulți experți susțin că nu există probe solide care să susțină ideea unui refuz oficial al unei donații din partea lui Brâncuși către Academia Română în perioada comunistă. În plus, această dezmințire oficială contribuie la consolidarea unei perspective corecte asupra relației complexe dintre stat, cultură și artiștii naționali în trecut.
