Industria dezvoltării personale în era inteligenței artificiale: când chatboții înlocuiesc ghizii spirituali
Industria dezvoltării personale, un domeniu întotdeauna dominat de promisiuni grandioase și soluții rapide, se află într-o nouă etapă, influențată de explozia tehnologiei și apariția inteligenței artificiale. În ultimii ani, tot mai mulți influenceri, coachi sau autoproclamați ghizi spirituali monetizează versiuni digitale ale propriei personalități, înlocuindu-i pe oameni cu chatboți care pretind că oferă sprijin emoțional și sfaturi personalizate. Fenomenul devine din ce în ce mai vizibil și ridică semne serioase de întrebare atât din punct de vedere etic, cât și economic.
Chatboții, noii „gurui” digitali: o simulare fidelă, dar lipsită de înțelegere reală
Construite pe baza materialelor de dezvoltare personală ale unor autori celebri – cărți, podcasturi, cursuri și interviuri – aceste inteligențe artificiale sunt programate să răspundă într-un mod cât mai apropiat de stilul și discursul personajului care le stă la bază. Rezultatul? O conversație aparent autentică, în care tonul, vocabularul și ticurile de limbaj sunt replicate cu o fidelitate surprinzătoare. Pentru utilizatorii neavizați, această interacțiune poate părea chiar intimă și plină de empatie.
Însă, odată ce se înțelege natura acestor chatboți, devine clar că, în esență, ei nu dețin vreo înțelegere reală a situației. Un chatbot nu poate evalua starea emoțională a unei persoane, nu are contextul complet al vieții celui de lângă telefon și, mai ales, nu poate purta responsabilitate pentru sfaturile pe care le oferă. Milioane de oameni află în aceste conversații digitali o formă superficială de sprijin, ignorând sfaturile specialiștilor în sănătate mintală.
Prețuri exorbitante pentru conversații fără responsabilitate reală
Costurile pentru accesul la aceste chatboți diferă, dar rareori sunt modice. Un exemplu este cel al coachului de dating Matthew Hussey, care percepe 39 de dolari lunar pentru „Matthew AI”, un chatbot care a fost deja folosit în peste un milion de conversații, adunând aproape două milioane de minute de discuții vocal-generice. La polul opus, un alt influencer, Tony Robbins, cere 99 de dolari pe lună pentru propriul chatbot de life coaching, completat cu o ofertă de încercare de 0,99 dolari pentru primele 14 zile.
Există și opțiuni mai accesibile, precum unele platforme care vând acces pentru doar un dolar pe lună, însă mecanismul rămâne același: o conversație cu un algoritm care mimează empatia și sprijinul uman, fără nicio garanție reală de eficiență. În timp ce aceste practici devin tot mai răspândite, specialiștii atrag atenția asupra riscurilor de a confunda o simulare cu un adevărat sprijin terapeutic.
Ecuația etică: exploatarea vulnerabilității emoționale
Cea mai mare problemă a acestor soluții digitale este tocmai publicul țintă: oameni în situații vulnerabile, adesea fără resursele financiare pentru terapie sau consiliere profesionistă. Au căutat în aceste chatboți o alternativă ieftină sau gratuită, însă realitatea este că aceste „ sfaturi” artificiale pot costa la fel de mult ca și o ședință de consiliere. Cu toate că servește interesele financiare ale creatorilor acestor tehnologii, vulnerabilitatea utilizatorilor devine o oportunitate pentru exploatare.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă figuri din zona spiritualității moderne precum Gabby Bernstein, care percepe 199 de dolari pe an pentru accesul la „Gabby AI”. În realitate, controlul tehnic aparține unei companii startup, Delphi AI, finanțată de investitori de capital de risc, ce a transformat self-help-ul digital într-o adevărată industrie.
Această externalizare ridică probleme serioase în privința responsabilității: cine răspunde dacă un utilizator primește un sfat dăunător? Guru-ul, compania sau nimeni? În lipsa unui cadru clar de reglementare, riscul de a fi expus unor recomandări greșite sau chiar periculoase devine real.
Profitul în fața autenticității
Așa cum arată și exemplele de pe piață, motivația din spatele acestor inițiative este adesea strict financiară. Declarațiile unora dintre influencerii implicați traduc o considerare mai mult asupra profitului decât asupra autenticității mesajului. Tony Robbins, de exemplu, a intentat chiar acțiuni în justiție împotriva unei companii care îi folosea imaginea pentru a-și promova propriul chatbot, dorind astfel să își protejeze brandul și supremația în domeniu.
În final, ceea ce achiziționează consumatorii nu este empatie autentică sau înțelepciune umană, ci o oglindă digitală a unor texte deja scrise. Într-un univers digital în continuă expansiune, această iluzie a suportului personalizat e tot mai greu de distins de o simplă simulare, iar responsabilitatea pentru consecințele acestor interacțiuni rămâne, din păcate, în ceață. În lipsa unor reguli clare, întrebarea rămâne: până când vom putea avea încredere cu adevărat în cine sau în ce ne oferă aceste asistențe virtuale?
