La 49 de ani de la devastatorul cutremur din 1977, România pare mai puțin pregătită pentru un seism de magnitudine mare. Pentru mulți, speranța de a evita un dezastru uriaș se clatină, fiindcă infrastructura țării, în special în București, nu s-a consolidat pe măsura riscurilor. Matei Sumbasacu, inginer constructor specializat în analiza structurii clădirilor cu risc seismic și fondatorul organizației Re:Rise, atrage atenția asupra vulnerabilităților care persistă și asupra obstacolelor din calea consolidărilor.
Clădirile vulnerabile, o problemă nerezolvată
În capitală, se estimează că există peste 400 de imobile încadrate în clasa I de risc seismic, adică sunt vulnerabile la un seism major. „În București, avem clădiri vechi, unele construite înainte de 1940, care nu au fost niciodată reabilitate, și care trec testul prin prisma rezistenței structurale doar pentru că nu au fost încă „căzute””, explică Sumbasacu. El subliniază că, în cazul unui nou seism, situația s-ar putea dovedi dezastruoasă, mai ales dacă analizăm că, după cutremurul din 1977, au rămas covârșitor mare numărul de clădiri avariate grav sau chiar prăbușite.
„Următorul mare cutremur ne va prinde cu 2000-3000 de clădiri afectate serios, dacă ne raportăm la numărul de construcții deja avariate de la cutremurele trecute”, afirmă expertul. Însă problema nu se oprește doar la stadiul de avariere: ritmul lucrărilor de consolidare a clădirilor riscante este extrem de lent. Autoritățile, deși au făcut pași în ultimii ani, recunosc, trebuie să accelereze procesul.
Bariere administrative și economice în consolidare
Un obstacol major în procesul de consolidare îl reprezintă legislația și modul de aplicare a acesteia, arată Sumbasacu. În centrul Bucureștiului, de exemplu, de ceva timp, închirierile în regim hotelier în clădiri încadrate în categoria Rs I sunt interzise. Cu toate acestea, pe platformele de închirieri, se continuă să fie listate sute de apartamente în aceste clădiri cu risc ridicat, proprietarii fiind pasibili să își țină închiriate unitățile chiar dacă ele sunt în pericol.
Problema apare apoi în consiliile asociațiilor de proprietari, unde de multe ori proprietarii cu mai multe apartamente pot opune rezistență consolidărilor pentru a-și proteja interesele. „Ei decid soarta acelor clădiri, iar influența lor poate amâna momentele de intervenție, chiar dacă pericolul e real”, explică Sumbasacu.
Ce putem face individual pentru siguranță
Deși responsabilitatea principală revine autorităților, există și acțiuni pe care le pot face cetățenii pentru a-și crește nivelul de siguranță. Este crucial să fie conștienți de riscuri și să se pregătească, stabilind un plan de acțiune pentru după cutremur. Sumbasacu recomandă crearea unui punct de întâlnire, într-un spațiu sigur și ușor accesibil, de preferabil într-o zonă deschisă și departe de clădiri înalte sau alte riscuri.
„Este foarte important ca fiecare familie să aibă un rucsac de urgență, cu provizii pentru cel puțin 72 de ore. Acesta trebuie să fie făcut manual, nu cumpărat gata, pentru că exercițiul de a-l pregăti e la fel de important ca și conținutul”, explică expertul. În rucsac ar trebui să se afle apă, alimente neperisabile, medicamente, lanterne, baterii și alte elemente esențiale pentru situații de criză.
În plus, cunoașterea riscului specific zonei în care locuim poate deveni un instrument decisiv. În București, administrația locală oferă informații despre încadrările clădirilor în riscuri seismice, pe site-ul Administrației pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic. Harta realizată de Re:Rise ilustrează, de asemenea, potențialele zone de prăbușire și blocaj rutier în cazul unui cutremur major.
România, mai slab pregătită decât în 1977
Recenziile lui Sumbasacu sunt îngrijorătoare: „După aproape 50 de ani, infrastructura țării și-a pierdut mult din capacitatea de a face față unui mare seism. Sunt clădiri construite între 1941 și 1977 sau chiar mai recente, care au fost deja afectate grav în trecut, dar nu au fost consolidare.”
Deși țara dispune de câteva legislații și planuri strategice, implementarea lor avansează lent. Rata consolidării este încă departe de ceea ce ar fi necesar pentru a face față unui cutremur de amploare. La nivelul populației și al comunităților, însă, sfaturile sunt clare: informați-vă, stabiliți planuri și nu subestimați pericolul. În final, pregătirea individuală și responsabilitatea civică pot avea un impact semnificativ în reducerea trauma resimțită de societate, dacă și când va veni următorul seism majore.
