Guvernul României a aprobat un plan ambițios pentru anul 2026: un contingent de 90.000 de lucrători străini nou-admişi, menită să umple golul de personal resimțit în diverse sectoare economice. Decizia vine într-un context în care piața muncii din România se confruntă cu dificultăți tot mai acute în recrutarea forței de muncă autohtone, iar angajatorii solicită măsuri concrete pentru a menține ritmul de dezvoltare economică.
În ultimii ani, România s-a poziționat ca o țară de destinație pentru muncitorii din afară, în principal din cauza factorilor demografici, a emigrării masive și a înaintării în vârstă a populației. Potrivit datelor recente, deficitul de personal afectează în special sectoarele construcțiilor, agriculturii, industriei prelucrătoare și serviciilor, unde lipsa de angajați constrânge companiile să reducă producția sau să amâne proiecte importante. Guvernul încearcă acum să gestioneze această criză prin crearea unui cadru legal pentru admiterea unui volum considerabil de muncitori străini.
### Necesitatea ajustării politicii de forță de muncă
Decizia privind stabilirea contingentului de 90.000 de muncitori pentru anul 2026 survine după o serie de măsuri anterioare, menite să stimuleze influxul de forță de muncă din afară. În trecut, autoritățile au permis relativ restrictiv admiterea de cetățeni străini, însă deficitul persistă, fiind accentuat și de perioadele de pandemie, care au afectat mobilitatea internațională.
„Este o măsură necesară pentru a susține creșterea economică și pentru a răspunde nevoilor companiilor care se confruntă cu lipsa de personal calificat și nepregătit să acopere cererea în diferite regiuni ale țării,” a declarat un oficial al Ministerului Muncii. Potrivit acestuia, stabilirea acestui contingent reprezintă un echilibru între permiterea accesului pe piață a muncitorilor străini și asigurarea controlului asupra numărului acestora.
### Implicațiile pentru piața muncii și pentru angajați
Deși această decizie poate fi primită cu scepticism de către unele segmente ale populației autohtone, autoritățile argumentează că, pe termen lung, ea ar putea contribui la reducerea presiunii asupra salariilor în anumite domenii și la stabilizarea prețurilor. În același timp, colaborarea cu muncitorii din alte țări implică un set de provocări, precum gestionarea integrării, respectarea drepturilor acestora și asigurarea unui mediu de muncă sigur și echitabil.
„Vor fi stabilite condiții clare pentru admiterea și angajarea lucrătorilor străini, astfel încât să nu se creeze un mediu de concurență neloială sau de exploatare a personalului,” au precizat oficialii. Guvernul intenționează să implementeze procese transparente pentru emiterea avizelor de muncă și să colaboreze cu autoritățile din țările de origine pentru a facilita mobilitatea legală, protejând și drepturile muncitorilor.
### Contextul european și perspectivele viitoare
Această măsură nu aparține unui context izolată, ci face parte din eforturile mai largi ale Europei de a gestiona criza forței de muncă, care a fost accentuată de pandemie, conflictul din Ucraina și instabilitatea economică globală. Multe țări din UE se confruntă cu dificultăți similare, încercând să găsească echilibrul între importul de muncitori și protejarea forței de muncă locale.
Pentru România, această strategie poate reprezenta o soluție temporară, dar una cu efecte pe termen lung, în condițiile în care demografia nu indică o accelerare semnificativă a natalității sau o relansare rapidă a populației active. Autoritățile trebuie să găsească în paralel și soluții pentru stimularea ocupării forței de muncă autohtone, prin reforme ale sistemului educațional și sporirea atractivității locurilor de muncă din mediul rural și din industriile cu slabă reprezentare.
În cele din urmă, următorii ani vor arăta dacă aceste măsuri vor avea efectele scontate. În timp ce guvernul se pregătește pentru o deschidere controlată a pieței forței de muncă către muncitori din străinătate, sectorul privat și sindicatele vor urmări cu atenție modul în care această recalibrare va influența salariile, condițiile de muncă și stabilitatea socială în ansamblul societății românești.
