Conform Mediafax: O limbă veche de un secol, poreclită „gumuțească”, este încă vorbită de localnicii din Mărgău, o localitate situată în inima Munților Apuseni. Potrivit relatărilor din presa locală, acest jargon specific, folosit inițial de geamgii din zonă, reprezintă o formă de comunicare codificată, care permitea meseriașilor să se înțeleagă între ei, fără a fi deslușiți de cei din afara breaslei.
„La nevoie” se vorbește această limbă arhaică, spun oamenii locului. De exemplu, termenul „abrion” înseamnă lapte în graiul gumuțesc, o femeie este denumită „hazaică”, iar expresia „doponește-te” este echivalentă cu „du-te de aici”, indicând o respingere sau o dorință ca cineva să plece.
Vocabularul specific al limbii gumuțești
Diversitatea termenilor din limba gumuțească este remarcabilă. Astfel, pentru a întreba dacă cineva înțelege sau vorbește această limbă, se folosește „Tălăuzești?”. Un recipient pentru lichide, o sticlă, este numit „tălăuz”. Expresii precum „Munuc, s-asface deapsă!” se traduc prin „Băi, e om bun!”, în timp ce „Munuc, s-asface spurav!” avertizează: „Fii atent că e om rău!”.
Pentru a solicita hrană, se poate folosi formularea „Munuc, atină gădineală!”. Termeni precum „ţuică” au o altă semnificație, fiind tradus ca „găină”, iar un „hoţ de lucruri” este denumit „găinar”. A „mânca” devine „gădină”, iar „gură” este „gădinătoare”. În sfera clericală, preotul este „codău”, iar banii sunt „piţule” sau „goloji”. Un „om” sau „bărbat” este „milău”, iar o „femeie” este „milăiţă”. O „ţigară” se numește „sfârlă”, iar „băutură” este „hurtez”.
Termenul „asface” indică prezența unei persoane, iar „a dosi” înseamnă „diamante”. Un „porc” este „gomon”, iar un „cal” este „ţolan”. O „căruţă” este „toigă”, iar un „polițist” este „tistulaș”. Aceste exemple ilustrează cât de distinct este vocabularul acestei limbi față de limba română standard.
Istoricul geamgilor și originile limbii gumuțești
Comuna Mărgău, situată în județul Cluj, este recunoscută pentru această limbă unică, un jargon dezvoltat de geamgiii din sat. Aceștia formau, la un moment dat, o importantă breaslă care activa în comerțul și instalarea geamurilor pe tot cuprinsul țării. Datorită limbajului codificat, geamgiii mărgăuani nu erau înțeleși de persoanele din afara grupului lor profesional, un avantaj strategic în activitatea lor.
Natura specifică a cuvintelor și expresiilor folosite de aceștia sugerează că limba gumuțească nu are legături directe cu limba română, ci mai degrabă este un creatism dezvoltat în mod independent. Această particularitate a contribuit la consolidarea identității și a legăturilor dintre membrii breslei.
Pe lângă aspectele lingvistice, zona Mărgăului este bogată în tradiții și obiective turistice. Un obicei apreciat în regiune este „măsurișul oilor”, un festival ce are loc în satul Răchițel, Valea Firii, și la care participă întreaga comunitate, dar și locuitori din satele învecinate. Această manifestare culturală este un prilej de socializare și de păstrare a tradițiilor pastorale.
De asemenea, Mărgăul și împrejurimile sale oferă o serie de atracții naturale și spirituale. Printre lăcașurile de cult se numără Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și Biserica Baptistă „BETEL”. Ariile protejate includ Peștera Mare de pe Valea Firei, Peștera din Piatra Ponorului și Peștera Vârfurașu, toate recunoscute ca monumente naturale speologice. Peisajul este completat de Pietrele Albe, Cheile Văii Stanciului și Cascada Răchițele, zone peisagistice protejate, precum și de Munții Apuseni – Vlădeasa, o arie de protecție specială avifaunistică.
Regiunea a dat naștere și unor personalități marcante. Printre acestea se numără Emil Boc, actualul primar al Clujului, născut în Răchițele, precum și Teodor Șușman, Iosif Capotă – figuri importante ale luptei anticomuniste, și Dumitru Mustață, un scrimer de performanță.
Sursa: Mediafax
