Bucureștiul în fața unui nou val de inițiative pentru grădini comunitare
În timp ce în Europa cultivarea plantelor în spații urbane devine o normă, în România, astfel de practici continuă să fie blocate de legislație. La nivel local, o mișcare civică urgentă cere oficialilor să legalizeze aceste spații verzi, în condițiile în care, în prezent, cultivarea alimentelor pe domeniul public este interzisă. Într-o țară în care, din motive legale și administrative, această activitate rămâne la nivel de curiozitate sau inițiativă informală, un grup de organizații și activiști încearcă să schimbe paradigma.
Reglementare întârzietată, nevoie acută de spații verzi
Rețeaua Grădinilor Comunitare, o expresie a mobilizării civice din ultimele luni, cere introducerea în reglamentele locale a unor reguli clare care să permită amenajarea și întreținerea grădinilor pe terenuri publice. Ei propun ca, începând din 2026, fiecare oraș să aibă cel puțin zece astfel de spații pilot, ca parte a unui program de promovare și responsabilizare a administrativului. La momentul actual, cultivarea plantelor comestibile pe domeniul public este cu atât mai dificilă, cu cât legislația nu prevede un cadru concret pentru aceste activități.
„Activiști și specialiști din mai multe orașe din țară am înființat această Rețea a Grădinilor Comunitare pentru a da posibilitatea la cât mai mulți români să practice grădinăritul pe domeniul public, în momentul de față interzis,” explică Adrian Dohotaru, unul dintre inițiatori, pentru Buletin de București. El compară situația din România cu cea din alte state europene, unde grădinile urbane sunt o tradiție solidă și susținută de legi care facilitează accesul locuitorilor la spații verzi și alimentare proprie. În Polonia, milioane de oameni cultivă în spații urbane, iar în Germania, orașe cu tradiții de secole dezvoltă astfel de spații ca o parte integrantă a vieții cotidiene.
Există deja grădini „informale” în București
Deși nu există încă o legislație clară pentru grădinile comunitare, în București și alte orașe, astfel de spații au început deja să apară, unele chiar în mod informale. Reprezentanții rețelei spun că interesul locuitorilor pentru astfel de inițiative este dovedit de date și de participarea la sondaje. Un studiu realizat pe un eșantion de aproape 2.000 de bucureșteni și alte nouă orașe arată că peste 15% dintre respondenți plasează grădinile comunitare în topul preferințelor pentru spațiile verzi.
„Deci dorință există, spații și reglementări să fie, adică să nu mai fie interzise cultivarea plantelor comestibile, a zarzavaturilor, a pomilor fructiferi… sigur, în anumite zone verzi, că nu merge peste tot,” afirmă Dohotaru. El povestește cum a început să cultive pe un teren public abandonat, motivând acțiunea cu dorința de a crea un model de educație pentru propria familie și pentru comunitate. În plus, el subliniază tolleranta pierdută față de legătura cu natura și alimentația sănătoasă.
„Neavând bunici la țară, nu își imaginează de unde vine hrana. În lipsa grădinilor comunitare pierdem contactul cu hrana, cu natura, cu relaxarea activă, cu socializarea față în față, între mai multe generații,” insistă activistul.
Costurile și pașii următori pentru legalizarea acestor spații
Inițiatorii consideră că, în condițiile în care primăriile ar oferi terenuri și resurse minimale, costurile pentru înființarea unei grădini comunitare ar putea fi relativ reduse. Mai ales dacă administrația locală contribuie cu teren și apă, iar efortul comunității constă în întreținere și organizare. În acest moment, rețeaua a trimis solicitări oficiale către primăriile din București, Cluj-Napoca, Timișoara și Sibiu, dar nu au primit încă răspunsuri.
Pentru București, miza este adoptarea unui regulament clar, care să recunoască și să sprijine legal aceste spații. Modelul propus de rețea se bazează pe politici deja formulate și poate fi accesat online. Printre organizațiile semnatare se numără Asociația Peisagiștilor din România, grupuri civice din cartiere și asociații care militează pentru spații verzi sănătoase.
Într-un oraș precum București, unde dezvoltarea urbană tinde tot mai mult către beton și construcție, această inițiativă ar putea deschide o cale spre un de compromis între urbanizare și natură, oferind locuitorilor posibilitatea de a se reconnecta cu hrana, natura și propriile comunități. Deși încă la început, aceste propuneri pot reprezenta un pas important pentru revitalizarea spațiilor publice și pentru promovarea unui stil de viață sustenabil, mai apropiat de tradițiile europene și de nevoile actuale ale locuitorilor.
